La inceput a fost mp3-ul. Si toata lumea era fericita: melodiile de pe cd-uri treceau frumos pe calculator, fara sa piarda prea mult din calitate si fara sa ocupe prea mult spatiu. Apoi a fost Napster, iar pe Internet zburau melodiile mai ceva ca pasarile lui Hitchcock si nu toata lumea era fericita. Au venit procesele RIAA (Recording Industry Association of America) legate de drepturile de autor asupra melodiilor in format mp3. si a cazut Napster. Dar nu a fost suficient. A cazut Napster, au aparut Kazaa, Grokster, WinMX, Gnutella si Streamcast. si nu a mai putut fi impiedicat schimbul de melodii. Atunci RIAA si-a indreptat atentia catre utilizatori. Aproape 1600 dintre acestia s-au trezit implicati in procese costisitoare, RIAA amenintand alte cateva mii de utilizatori.
In aceste momente de agitatie, a aparut in lumea muzicii pe Internet ideea de a vinde mp3-uri la preturi destul de mici. si astfel au aparut magazinele online ce vand mp3-uri, cu drepturi de autor incluse, respectand astfel litera legii. Utilizatorul intra pe site-ul magazinului online si alege dintr-o lista destul de mare melodiile pe care doreste sa le cumpere. Introduce apoi datele cartii de credit si, daca totul este in regula, incepe downloadul. Melodiile ajung pe calculator, iar apoi pot fi scrise pe CD. Si RIAA nu mai are nimic de zis impotriva acestui fapt, ci chiar se bucura (atata timp cat CD-urile astfel obtinute nu sunt vandute mai departe).
Alternativele exista
Deschiderea magazinelor iTunes Music Store din Europa (Marea Britanie, Franta, Germania), lansarea Napster 2.0 in Marea Britanie si succesul european al OD2 au influentat cel mai mult piata downloadului legal de muzica. La prima vedere, toate cele trei magazine online ofera acelasi serviciu: melodia preferata, descarcata cu un click de mouse, la pretul unei cesti de cafea. Nu apar insa doar micile diferente de pret, ci si altele, mai importante, cum ar fi ce poti face cu melodia o data ce a ajuns pe calculatorul tau.
Napster UK se lauda cu o liste de peste 700.000 de melodii. Acestea pot fi descarcate liber pe cel mult trei calculatoare daca utilizatorul plateste abonamentul lunar de 9,95 lire sterline. Pentru a putea fi copiate pe CD sau pe un dispozitiv mobil, utilizatorul mai trebuie sa plateasca cate 0,99 lire sterline pentru fiecare melodie. Daca nu are abonament, cumparatorul trebuie sa plateasca 1,09 lire sterline pentru fiecare melodie ce poate fi copiata pe CD sau pe orice dispozitiv mobil. Strategia Napster este orientata pentru a crea o comunitate de utilizatori, ce participa la forumurile muzicale de pe site, ce asculta postul online de radio si care schimba melodii prin e-mail.
Apple iTunes a aparut initial in varianta americana, inregistrand un succes rasunator prin vanzarea a mai mult de 100 de milioane de melodii in decurs de un an. Magazinele din Europa au fost deschise in iunie anul acesta si deja se bucura de succes. Pretul unei melodii este de 99 eurocenti sau 0,79 lire sterline, aceasta putand fi copiata pe cinci calculatoare in retea si pe un numar nelimitat de CD-uri sau iPod-uri (mp3player marca Apple, a carui popularitate a influentat decisiv succesul iTunes). Melodiile fiind intr-un format proprietate Apple nu pot fi ascultate pe alte mp3playere. Biblioteca de muzica a iTunes contine peste 700.000 de melodii.
OD2, veteranul pe piata, nu vinde melodiile direct de pe site-ul sau, ci doar isi ofera serviciile (inclusiv biblioteca de peste 350.000 de melodii) unor site-uri ca MTV sau MSN. O melodie ce poate fi scrisa pe un CD costa 1 lire sterline. OD2 ofera posibilitatea de a asculta o melodie pentru o singura data, aceasta optiune costand 0,01 lire sterline.
De ce sa platesti?
Intotdeauna exista un "dar..." Cu atat mai mult in lumea muzicii pe Internet. Muzica se transfera in continuare in retelele de sharing gen Kazaa, iar DC++ (un alt tip de sharing) capata din ce in ce mai multi utilizatori. Acestia nu se inspaimanta prea usor de RIAA, fiind adeptii principiului "de ce sa platesti ceva, daca poti obtine acel ceva gratuit?". Pe langa RIAA, insa, afectate de indiferenta lor la drepturile de autor vor fi si magazinele de genul Napster, iTunes sau OD2. Cei nemultumiti ingroasa randurile indiferentilor. Nemultumitii sunt cei care ar fi dispusi sa cumpere melodiile pe care le descarca, dar care nu exista in magazin (s-au epuizat oare?). Tot nemultumiti sunt si britanicii posesori de iPod-uri, care se simt nedreptatiti ca melodiile pe care le cumpara ei sunt mai scumpe cu 10 eurocenti decat cele ce se cumpara in Franta sau Germania.
O alta problema, ridicata de utilizatorii unui forum pe Internet, este aceea ca nu se poate dovedi ca melodiile cumparate dintr-un magazin online de genul iTunes si scrise apoi pe un CD nu incalca legea drepturilor de autor. Singura dovada a legalitatii acestor CD-uri ar fi in factura cartii de credit, care insa nu detaliaza ce melodii au fost cumparate. Cu alte cuvinte, in afara de utilizatorul insusi si de magazin, nu mai stie nimeni ca CD-urile lui sunt legale. Diferenta intre un "pirat" si un cumparator legal devine astfel doar pretul pe care acesta din urma l-a platit pentru a fi in acord cu legea.
Cele 100 de milioane de melodii vandute de iTunes in primul an in SUA reprezinta un succes urias. Insa sansele ca acesta sa se repete si in Europa sunt destul de scazute. In primul rand aici nu prea exista teama de repercursiune ca urmare a schimbului ilegal de melodii pe Internet, iar apoi mai exista un adevarat tsunami de CD-uri pirat provenite din estul continentului. Totusi, ideea melodiilor copiate - legal si contra-cost - de pe Internet apare ca o insula in mijlocul furtunii proceselor si amenintarilor ce strabate lumea transferurilor online de muzica. Magazinele gen iTunes, Napster sau OD2 reprezinta o solutie de compromis si probabil singura in razboiul cu morile de vant dus impotriva schimbului de muzica pe Internet, iar RIAA si cele asemenea ei ar face bine sa fie multumite cu atat. Industriei surori, a filmului, nu i se ofera nici macar aceasta solutie de compromis.
