Lumea fotografiei digitale evolueaza constant si a tine pasul cu schimbarile este o adevarata provocare pentru utilizatorii pasionati de acest domeniu aflat la granita dintre arta si tehnologie, dar si pentru producatori care incearca sa fie cu cel putin trei pasi in fata dorintelor consumatorilor sau chiar, de ce nu sa le genreze. Insa pentru a intelege ce urmeaza in privinta camerelor digitale, si cat de repede se dezvolta aceasta industrie, nu putem ignora modul in care au aparut si dezvoltat acestea.
Jurassic clic
Prima camera digitala a aparut pe piata in 1995 si era un echipament ale carui dimensiuni transformau tentativele de manipulare si de fotografiere intr-o misiune semi-imposibila. Nu trebuia sa fii Tom Cruise ca sa faci o fotografie cu acesta camera, dar nici simplu nu era. Numarul maxim de fotografii care se puteau realiza era limitat la 10, dupa care camera trebuia conectata la PC pentru descarcarea acestora, deoarece facilitatile de tip suport de stocare extern erau inca in plina dezvoltare. Practic nici vorba de mobilitate si cum conectarea la PC era mediata de conexiuni seriale, descarcarea imaginilor dura ceva mai putin decat o eternitate. La aceasta "reteta" de functionare adaugati faptul ca majoritatea computerelor aveau prea putina memorie (32 de MB RAM) pentru a deschide mai mult de o imagine odata. Cu toate acestea vanzarile au decolat imediat, versatilitatea echipamentului si posibilitatea de a avea imaginile disponibile rapid fiind argumentele care au atras valuri de cumparatori, in ciuda preturilor putin atractive ale momentului.
Camera greoaie si lenta, un fel de "ratusca cea urata" a fotografiei, stia insa continuarea povestii asa ca a "crescut" rapid: calitatea imaginii s-a imbunatatit, conectorii seriali au cedat terenul in fata celor USB, au intrat in scena mediile de stocare externe si majoritatea camerelor digitale de azi sunt atat de apropiate de designul celor traditionale, incat diferentierile sunt greu de facut.
In mai putin de un deceniu de evolutie, tehnologia camerelor digitale este capabila sa prezinte deja o lista impresionanta de inovatii si exista deja o serie de tendinte prezente si care vor fi perfectionate in continuare: rezolutii imense si de o sensibilitate mai mare, flexibilitate si capacitati crescute de procesare, costuri reduse per imagine, si preturi din ce in ce mai scazute.
Cu atatea schimbari rapide, este greu de spus care dintre facilitatile pe care le prezinta acum camerele digitale vor fi adoptate de consumatori si care sunt destinate uitarii. Sa facem un zoom pentru o perspectiva de detaliu...
Atacul megapixelilor
Pentru prima data, vanzarile de camere digitale le-au surclasat pe cele clasice la nivel mondial in 2003 si piata de imagine digitala continua sa inregistreze aceleasi rate de crestere explozive pe masura ce apar facilitati aditionale, o manevrabilitate si usurinta a utilizarii din ce in ce mai mari si preturi mai mici. Producatorii de camere digitale inventeaza aproape zilnic noi echipamente, software si servicii de suport tehnic pentru a atrage si fideliza clientii.
Imaginea digitala a fost catapultata in mainstream si continua sa se dezvolte, copiind aspecte din piata camerelor traditionale in ceea ce priveste segmentarea utilizatorilor si comportamentele de achizitie. Camerele digitale mult mai user friendly decat cele clasice, un marketing agresiv al producatorilor si distribuitorilor si satisfactia nedisimulata a clientilor contribuie la ascensiunea rapida a camerelor digitale.
Depasind predictiile, in martie 2004 camerele digitale se regasesc in 39% din casele americane, comparativ cu numai 31% fata de anul anterior, asa cum arata cifrele publicate de CEA Market Research. Pentru 2004, CEA se asteapta la 15,2 milioane de unitati vandute, cu un profit de 4,2 miliarde USD. Prin comparatie cu cele 12,5 milioane de camere vandute in 2003, cresterea este mai mare de 30%.
Situatia din Statele Unite se regaseste si la nivel mondial, InfoTrend Research Group estimand ca numarul camerelor digitale comercializate in 2004 va ajunge la 53 de milioane la nivel global, iar rata de crestere anuala este de 15% pentru urmatorii patru ani, ceea ce inseamna ca in 2008 se vor afla in lume nu mai putin de 82 de milioane de unitati. In afara de Statele Unite, celealalte doua regiuni unde penetrarea camerelor digitale asigura cifrele impresionante de mai sus sunt Japonia si Europa, regiuni ca Asia, China si altele detinand momentan numai 10%, dar pregatindu-se asiduu sa recupereze in aceasta cursa a fotografiei. In anul 2008, aceste regiuni vor asigura 27% din vanzarile de camerele digitale, renuntarea la cele clasice fiind deja initiata.
In ceea ce priveste producatorii, topul 5 este adjudecat de Canon, Sony, Olympus, Fuji, si Kodak, care impreuna au detinut in 2003, 75% din piata mondiala. 2004 nu va aduce modificari ale acestui clasament, chiar daca pozitia individuala a producatorilor ar putea suferi modificari.
Cum "febra digitala" contamineaza din ce in ce mai multi consumatori, camerele clasice cu film isi continua declinul rapid. De fapt, Eastman Kodak Co. a anuntat ca nu va mai vinde camere cu film de 35mm in Statele Unite si Europa de Vest, asa ca cel putin pentru camerele cu film viitorul pare clar. Cursa pentru rezolutie care a definit etapa initiala de dezvoltare a camerelor digitale este pe cale de a se incheia si acest lucru se vede cel mai bine in evolutia preturilor.
Marketingul a insistat foarte mult pe megapixeli ca fiind un indicator cheie al unei camere digitale bune. Campionii en titre in ceea ce priveste megapixelii poate asigura rezolutii de 11,1 milioane de pixeli, dar o privire sumara la eticheta de pret s-ar putea sa anuleze curajul multor consumatori. Pentru a va face o imagine despre incotro se indreapta aceasta cursa trebuie sa stiti ca exista camere digitale profesionale care asigura rezolutii de 16 megapixeli.
Dar de la un anumit punct, calitatea imaginilor nu mai creste, chiar daca se mai adauga un milion de pixeli. Consumatorii si-au dat seama ca si o camra de 3,3 megapixelii asigura toate detaliile necesare pentru a obtine fotografii tiparite de o calitate foarte buna.
Rezolutia camerei si senzorul CCD (charged-coupled device), dispozitivul care calculeaza pixelii, determina in mare masura calitatea de ansamblu a imaginii, dar si calitatea lentilelor obiectivului joaca un rol important. Puterea megapixelilor inseamna doar posibilitatea de a obtine o imagine clara. Insa un zoom optic de 7X asigurat de lentile din sticla va garanta o imagine luminoasa si cu detalii deosebite, ceea ce uneori megapixelii nu o pot face singuri.
Calitatea in sus, preturile in jos
In ultimii doi ani, declinul preturilor camerelor digitale a devenit notabil. Aproape orice producator major prezinta modele noi la preturi mici sau versiuni mai ieftine ale unor camere deja lansate pe piata.
In acest moment, o camera de 2,1 megapixeli poate fi cumparata chiar la preturi sub 150 USD. Scaderea costurilor cu care producatorii cumpara componente ca senzori si memorii vor conduce la preturi din ce in ce mai mici. In medie, consumatorii au platit 274 USD pentru o camera digitala in 2003, fata de 301 USD in 2002 si pretul mediu a ramas stationar in 2004.
Camerele de 6 megapixelii au in continuare preturi in zona 400 - 700 USD, dar exista deja o serie de companii care ofera modele sub 400 USD. In segementul de 5 megapixeli preturile se mentin la valori cuprinse intre 300 - 600 USD, in timp ce modelele cu 4 megapixeli sunt oferite chiar la 300 USD.
Evolutiile cele mai spectaculoase se regasesc insa in clasa de sub 4 megapixeli, camerele de 3 si 2 propunand multe facilitati si un raport calitate-pret interesant.
In afara de preturi, companiile de fotografie digitala sunt determinate sa mentina loialitatea clientilor, mai ales a celor cu mai putine cunostinte tehnice, si de aceea dezvolta continuu servicii si produse care sa faciliteze interactiunea cu camerele, descarcarea si editarea imaginilor.
Multe dintre facilitatile care le ofereau camerele cu film au fost importate si in domeniul imaginii digitale, pe masura ce producatorii au decis sa atraga cat mai multi clienti. Setari automate, moduri de fotografiere predefinite, corectii ale culorilor integrate sunt numai cateva dintre lucrurile care simplifica tranzitia catre imaginea digitala si ii ajta pe utilizatori sa obtina pefromante maxime de la camera lor.
Pe langa aceste trucuri tehnologice, producatorii nu ignora nici designul si astfel au aparut camere "la moda" - suficient de mici pentru a puteafi purtate in buzunar sau ca si un colier la gat - care tintesc noi categorii de clienti, care au ales stilul in loc de tehnologie.
Povestea stocarii
La fel de intrigant ca si viitorul camerelor digitale este cele al stocarii fotografice digitale, mai ales ca cele doua sunt interdependente. Fotografii amatori sau profesionisti utilizeaza camere cu rezolutii mari, ceea ce conduce la fisiere de imagine ale caror dimensiuni necesita medii de stocare din ce in ce mai mari. Pe scurt pe masura ce megapixelii cresc, este nevoie de o stocare mare si ieftina.
Cardurile de memorie sunt echivalentul digital la filmului din camerele clasice. Majoritatea camerelor actuale contin carduri de 16 MB sau 32 MB, fata de cei 8 MB cu care erau dotate modelele initiale, dar si aceste capacitati sunt mult inferioare nevoilor unui fotograf activ. Prin urmare, multi proprietari de camere digitale solutioneaza problema cumparand memorie aditionala pentru a stoca imagini. Iar preturile in scadere continua ale memoriilor ofera consumatorilor din ce in ce mai mult "film digitale".
CompactFlash continua sa fie cardul de memorie cel mai popular, urmat de Memory Stick, Secure Digital, Smart Media, MultiMedia Card (MMC) si cel mai nou format, xD Picture Card. Dar aceste solutii nu mai sunt la moda, in ciuda raspandirii lor. Camerele care stocau pe CD nu s-au bucurat de prea mult succes din cauza dimensiunilor, iar mini CD-ul avea o capacitate totusi destul de mica. Salvarea a venit de la mini DVD-R care intrunea toate calitatile de dimensiune si spatiu de stocare, dar ritmul de evolutie a ars etapele si l-a transformat intr-o solutie temporara asa ca urmatorul model de camera digitala pe care il veti achizitiona s-ar putea sa contina un hard disc in loc de un card de memorie.
Hartia nu cedeaza digitalului
Convingerea consumatorilor sa isi printeze imaginile digitale a reprezentat una dintre cele mai interesante provocari ale noi ere fotografice. Cu posibilitati de vizualizare imediate pe ecranele LCD ale camerelor, putand fi stocate pe hard disc sau trimise prin e-mail, putini utilizatori isi doreau ca imaginile digitale sa fie si printate, asa ca profiturile provenite din tiparirea si developarea fotografiilor au scazut de la 6,2 miliarde USD in 2000 la 5,4 miliarde in 2003, conform PMA (Photo Marketing Association). Daca isi doreau imaginile tiparite, majoritatea utilizatorilor alegeau circuitul camera-PC- imprimanta, fara a mai apela la alte artificii sau laboratoare de printare. De altfel, circuitul a fost simplificat si mai mult de aparitia standardului Exchangeable Image File Format (EXIF), dezvoltat de Japan Electronics and Information Technology Industries Association si care a permis colaborarea directa dintre camerele digitale si imprimante, astfel ca pana si PC-ul a inceput sa fie eliminat din aceasta combinatie.
Cei care au avut de profitat au fost producatorii de imprimante care si-au dat seama destul de rapid de apetitul in crestere pe care utilizatorii incepeau sa il manifeste fata de tiparirea fotografiilor, mai ales fara a mai apela la laboratoare de imagine. Fara a avea la dispozitei imprimante de calitate, o imagine de rezolutie superioara nu are nici o utilitate pentru un consumator mai putin preocupat de detaliile tehnice. Asa ca a inceput cursa de perfectionare a imprimantelor si la ora actuala exista modele cu jet de cereneala care sunt capabile sa tipareasca fotografii la o calitate chiar superioara celei pe care o propun laboratoarele specializate.
Insa nici aceste laboratoare nu au stat degeaba si unindu-si fortele cu site-urile specializate in domeniul fotografiei digitale (care ofereau servicii de stocare, de creare de albume online si de retusare profesionala a imaginilor si care fusesera destul de zguduite de esecul dotcomurilor) au propus o noua otiune de tiparire: consumatorul trimite imaginile prin Interent si apoi le poate ridica de la laboratorul cel mai apropiat, intregul proces durand cel mult o ora.
Initiativa a fost de succes, asa ca hartia nu a cedat presiunilor imaginii digitale, ci s-a transformat intr-un companion pe termen lung. PMA estimeaza ca volumul de fotografii digitale tiparite va ajunge la 10,6 miliarde de imagini in 2006. In 2004, 5,4 miliarde de imagini tiparite au avut ca sursa imagini digitale, fata de 3,4 in 2003.
Hibrid mania
Camerele digitale de azi pot reda MP3-uri, trimite e-mailuri, inregistra voce, stoca alte date, pot captura si reda streaminguri audio si video de pe Interent. Pe scurt pot face aproape orice. Dar in afara de camerele digitale care pot avea o multime de functii si alte dispozitive au inceput sa faca poze. Puteti face acum poze cu telefonul mobil, cu MP3 playerul, cu PDA-ul, iar probabil in curand cu frigiderul sau cu masina. Dar lasand gluma la o parte, telefoanele mobile sunt o amenintare serioasa la adresa camerelor digitale, mai ales ca preturile scad si calitatea creste. Deja numarul telefoanelor mobile cu camera foto inclusa vandute in SUA (21 de milioane de unitati) a depasit camerele digitale.
La nivel mondial in 2004 s-au vandut 150 de milioane de astfel de telefoane, adica un sfert din totalul unitatilor comercializate. Calitatea imaginilor lasa inca de dorit, dar producatorii de telefoane mobile incep deja sa incorporeze in modelel lor camere de 2 chiar 4 megapixeli. Cu o crestere anuala de 55%, in 2008 vor exista pe piata 656 de milioane de telefoane care vor putea poza orice, oriunde, oricum.
Domeniul mai este inca grevat de cateva probleme, ca lipsa de interoperabilitate intre producatorii de telefoane sau intre companiile care ofera serviciile de telefonie mobila, astfel ca imaginile capturate cu telefonul mobil nu pot circula inca libere in orice retele sau de la un telefon la altul, dar deja se incearca adoptarea de standarde care sa permita toate aceste lucruri.
Daca producatorii de telefoane mobile vor rezolva toate aceste probleme si mai ales pe cea a calitatii imaginilor (in acest sens exista deja aliante intre cei care produc celulare si producatorii de camere digitale), in viitorul apropiat s-ar putea sa nu mai fiti siguri daca faceti fotografii cu un telefon mobil sau vorbiti prin intermediul unei camere digitale. In fond, chiar conteaza?
