Cand Mario Monti a fost numit in functia de comisar european pe probleme de concurenta, in urma cu cinci ani, a inceput un program ambitios de transformare a ceea ce fusese candva un grup adormit de birocrati de la Bruxelles in una din cele mai importante autoritati in domeniul reglementarilor antitrust, scrie Wall Street Journal Europe.
Monti, profesor de economie in Italia inainte de a se alatura Comisiei Europene, a mostenit un departament antitrust care blocase aproximativ o fuziune pe an in cei noua ani anteriori de existenta. Monti s-a opus unui numar de opt astfel de tranzactii, doar in primii doi ani in care a fost membru al Uniunii Europene. Cel putin la inca una s-a renuntat in mod discret, deoarece companiile previzionau un "nu" categoric din partea Bruxelles-ului.
Cifrele nu spun insa povestea completa. Monti a fost inventiv in ceea ce priveste fuziunile pe care le-a blocat. Atat MCI-Sprint (in 2000) cat si GE-Honeywell (in 2001), erau fuziuni ale unor companii americane, tranzactii de genul celor lasate de obicei la latitudinea organismelor de supraveghere din SUA. Mai ales problema GE-Honeywell a cauzat numeroase controverse, avand in vedere ca organismele de reglementare antitrust americane aprobasera deja fuziunea.
In materie de substanta, cat si de stil, Monti a spart barierele. Prima fuziune pe care a blocat-o, intre companiile britanice de calatorii Airtours si First Choice, a extins notiunea de "dominare colectiva" intr-o industrie de la doi jucatori la trei. In virtutea acestei teorii, fuziunile sunt interzise in cazul in care comisia stabileste ca reducerea numarului de companii dintr-o anumita piata ar spori pericolul unui comportament anti-concurential din partea firmelor care raman.
Anterior, comisia aplicase teoria doar situatiilor cu doi jucatori, dar cazul Airtours a extins aria de cuprindere a termenului de dominare colectiva la trei actori pe o piata anume. In anul urmator, Monti a depasit din nou conventiile, amenintand sa blocheze fuziunea diviziilor muzicale ale Time Warner si EMI, pe motivul ca doar patru mari jucatori in acest domeniu erau prea putini.
In final, Monti a extins aria de responsabilitate a Comisiei Europene si in cazurile in care nu era vorba de o fuziune, actionand in instanta Microsoft atat in timpul, cat si dupa indelungata batalie legislativa a companiei in Statele Unite. La inceputul acestui an, in urma unei investigatii care s-a intins aproape pe tot parcursul mandatului lui Mario Monti, comisia a decis in sfarsit impotriva Microsoft si in favoarea ei. A dispus plata unei amenzi fara precedent de 600 de milioane de dolari si a cerut modificarea produsului principal de sisteme de operare al companiei.
Roata morii se-nvarteste...
La doi ani dupa numirea sa in functie, Monti parea pe culmea succesului. Puterea si influenta de care se bucura erau atestate de articolele din Business Week si alte publicatii. Dar lucrurile s-au schimbat intre timp.
Din cele opt fuziuni blocate, patru au fost declarate valide pe baza apelurilor, inlcusiv cea Airtours si MCI-Sprint. O a cincea, fuziunea dintre GE si Honeywell, este inca examinata de curtile de apel europene, iar surse spun ca si aceasta decizie a lui Monti va avea probleme cand cazul va fi solutionat.
Recent, de la Bruxelles s-a raspandit zvonul potrivit caruia comisia, care amenintase ca va bloca incercarea Oracle de a prelua PeopleSoft, s-ar fi induplecat in fata unei decizii a unei curti americane, care a dat unda verde acestei tranzactii. Faptul ar putea sugera ca Monti si-a pierdut gustul de a bloca fuziuni ale companiilor americane, pe care autoritatile responsabile cu concurenta din SUA nu au considerat necesar sa le impiedice.
Intre timp, la Luxemburg, primele audieri in cazul apelului facut de Microsoft impotriva deciziei comisiei au inceput, iar judecatorul Bo Vesterdorf da semne ca nu ar fi in totalitate de acord cu amenda usturatoare data gigantului de catre Monti.
Sa insemne aceste apeluri castigate, si perspectiva altora, ca Monti si comisia lui au fost pusi la punct de tribunale ?
Ideea ar fi interesanta, dar este inca prea devreme sa stim cu siguranta. Decizia Microsoft, de exemplu, a fost emisa in acest an, dupa ce unele din deciziile sale fusesera declarate nevalide, ceea ce sugereaza ca nu a invatat inca bine lectiile primilor sai ani de mandat.
Pe de alta parte, anumite lucruri s-au schimbat intr-adevar in bine.
La sfarsitul anului trecut, Monti a introdus o reforma a procedurilor de examinare a proiectelor de fuziune, folosind pentru prima data standardul american al "daunelor aduse consumatorului" (consumer harm) pentru determinarea daca o fuziune ar trebui sau nu sa fie permisa. In acelasi timp, a promis ca pe viitor comisia va reconsidera "apararea eficientei" (efficiency defense)- o lacuna a politicii europene care a fost atacata in mod special dupa decizia GE-Honeywell.
Monti este la sfarsitul mandatului sau, care se incheie in aceasta luna. Succesoarea sa, olandeza Neelie Kroes, a fost deja criticata pentru legaturile sale trecute cu mediul de afaceri. Pana recent, Kroes a fost membra a mai multor consilii de adminsitratie a unor companii, exact experienta potrivita pentru a contrabalansa abordarea academica a Profesorului Monti in analizarea cazurilor de fuziune corporatiste.
Daca Neelie Kroes va reusi sa depaseasca prejudecatile anti-afaceri ale birocratilor de cariera care vor lucra pentru ea in urmatorii cinci ani, are o sansa substantiala sa imbunatateasca in mod considerabil istoricul controversat al lui Monti.
Indiferent daca noul comisar pe probleme de concurenta se va dovedi sau nu a fi figura pro-afaceri care se zvoneste ca este, politica anti-trust promovata de Uniunea Europeana are mari probleme structurale. Cea mai mare este ca, atunci cand vine vorba de analizarea acestor tranzactii, comisia este, pana la un punct, singurul judecator.
Monti nu a fost singurul a carui decizii au fost ignorate de tribunale. Recent, o decizie a Departamentului de Justitie al SUA a fost redusa la zero de un judecator federal, cand Departamentul a incercat sa impiedice Oracle sa achizitioneze PeopleSoft.
La fel si in Europa, "condamnarea" vine inaintea verdictului final. Potrivit legislatiei europene, marile companii sunt obligate sa depuna proiectele privind potentialele fuziuni pentru aprobare de catre comisie. Doar dupa ce comisia a ajuns la o decizie, companiile au dreptul sa-si aduca proiectul in fata unui tribunal, o intarziere care de multe ori descurajeaza fuziunea. Acest fapt se pare ca nu se va schimba prea curand.
"Fata dura" a Europei
Femeia care va lua locul lui Monti in Comisia Europeana nu a avut parte de zile usoare in ultima vreme.
Cand a fost numita initial, Neelie Kroes a fost descrisa drept o persoana cu vointa, dura si experimentata. Parlamentul European a avut grija sa-i aminteasca de faptul ca va avea nevoie de toate aceste calitati, si chiar mai multe, pentru a conduce organismul de supraveghere anti-trust al Europei.
In mod obisnuit, audierile parlamentare pentru cei nominalizati in vederea ocuparii locurilor din Comisia Europeana urmeaza o procedura standard. Viitorilor comisari li se da sansa de a-si infatisa planurile pentru perioada mandatului lor si de a stabili relatii bune de colaborare cu reprezentantii din Parlamentul Europei.
Kroes stia ca audierea ei va fi diferita. Cariera sa in afaceri- care include companii olandeze si internationale- se dovedise inca dinainte a fi o problema, fiind invocate posibile conflicte de interese. Dar la intrarea in sala aglomerata, fara ferestre, din cladirea Parlamentului European de la Bruxelles, olandeza de 63 de ani nu se astepta la ostilitatea si acuzatiile care i-au fost aruncate.
Vizibil emotionata in fata acestui interogatoriu, Kroes i-a surprins pe cativa observatori prin golurile in cunostintele sale in materie de politica europeana privind concurenta. Pe unii i-a ingrijorat si engleza ei nu tocmai fluenta (engleza este limba de lucru a directoratului pentru concurenta din cadrul Comisiei Europene).
Chiar unii dintre aliatii ei s-au aratat dezamagiti.Theresa Villiers, din Marea Britanie, membra a Parlamentului European, a declarat: "Am fost putin ingrijorata, deoarece nu parea sa stapaneasca bine unele probleme".
Cu toate acestea se pare ca Neelie Kroes va prelua sefia principalului organism de supraveghere anti-trust din cadrul Uniunii Europene la sfasitul acestei luni, cand Mario Monti isi va incheia mandatul.
Kroes are atat sprijinul celor mai mari trei partide din Parlamentul European, cat si pe cel al lui Jose Manuel Barroso, viitorul presedinte al Comisiei Europene.
Neelie Kroes mai are incredere in abilitatea ei de a se descurca intr-un post descris de regula ca oferind cea mai mare putere si fiind cel mai sensibil din paleta UE. La intalnirea cu presa de dupa audierea la Parlamentul European, ea a lasat deoparte atmosfera tensionata si le-a declarat jurnalistilor ca este o "fata dura".
Si ar fi bine sa fie asa. In calitate de comisar pe probleme de concurenta, Kroes va trebui sa se lupte cu cartele puternice, sa blocheze fuziuni care ar da nastere la o competitie neloiala si sa reziste presiunilor unor guverne si personaje cu mult mai puternice decat parlamentarii care au criticat-o.
ioana.leaua@zf.ro
