Fostul sef al Worldcom, Bernard Ebbers, a fost condamnat la 25 de ani de inchisoare pentru rolul pe care l-a jucat in scandalul ce a dus la falimentul firmei Worldcom, relateaza BBC News.
Ebbers a fost gasit vinovat de frauda si conspiratie in martie, in urma descoperirii unei fraude contabile in valoare de 11 miliarde de dolari in cadrul firmei, in 2002.
In acelasi timp, Ebbers a fost gasit vinovat de depunerea de documente false.
Ebbers va incepe executarea sentintei in cadrul unei inchisori federale din Yazoo City, Mississippi, in apropiere de locuinta sa.
Sentinta a fost pronuntata de catre judecatorul federal Barbara Jones, care respinsese la inceputul acestei saptamani cererea lui Ebbers de initiere a unui nou proces.
Aceasta este cea mai dura dintr-o serie de sentinte pronuntate in cazul unor scandaluri in care au fost implicate companii americane.
Ebbers nu s-a adresat curtii. In schimb, acesta isi stergea ochii cu o batista alba. Intre timp, sotia sa, Kristie Ebbers, plangea in tacere.
Avocatul apararii, Reid Weingarten, solicitase o sentinta mai putin dura, avand in vedere problemele cardiace ale lui Ebbers si implicarea acestuia in opere de caritate. Totusi, judecatoarea Barbara Jones a declarat ca nu crede ca problemele de sanatate ale lui Ebbers sunt foarte grave.
In acelasi timp, judecatoarea a respins afirmatia avocatilor conform careia statul a supraestimat pierderile suferite de investitori ca urmare a fraudei, cat si faptul ca Ebbers nu ar fi fost cel care a pus la cale aceasta fapta.
"O sentinta mai blanda nu ar reflecta gravitatea delictului", a declarat judecatoarea.
Prabusirea Worldcom a reprezentat cel mai mare faliment din istoria sectorului corporatist american.
Aproximativ 20.000 de angajati si-au pierdut locurile de mumca, in timp ce actionarii au suferit pierderi de aproximativ 180 miliarde de dolari in momentul in care compania a solicitat protectie impotriva falimentului.
Ebbers este primul dintr-un numar de sase directori si contabili ai Worldcom care vor fi condamnati in aceasta vara.
Ceilalti cinci s-au declarat deja vinovati si sunt de acord sa coopereze cu autoritatile.
Luni a fost incheiata o intelegere conform careia Ebbers trebuie sa renunte la cea mai mare parte a activelor sale personale, incluzand 5 milioane de dolari cash, pentru a pune capat unui proces initiat de actionari.
In urma acestei intelegeri, sotia lui Ebbers ramane cu aproximativ 50.000 de dolari din averea sotului sau si cu o resedinta modesta in Jackson, Mississippi.
Colapsul firmei Worldcom a avut loc chiar in momentul in care Congresul american parea incapabil de a se pune de acord asupra unei noi legislatii in domeniul valorilor mobiliare, legislatie a carei elaborare fusese determinata de scandalul Enron izbucnit cu cateva luni mai devreme. Prabusirea Worldcom a determinat aprobarea unei legi mult mai aspre decat paruse posibil cu numai cateva saptamani in urma, arata Herald Tribune.
Spre deosebire de alti directori care au fost sau asteapta sa fie judecati pentru frauda, Ebbers nu a vandut actiuni ale companiei sale in lunile de dinaintea colapsului. Pentru unii, aceasta reprezinta o indicatie a faptului ca Ebbers nu a stiut de frauda, in timp ce o alta interpretare arata ca acesta nu a realizat faptul ca firma sa este in pericol de a se prabusi decat atunci cand a fost prea tarziu.
Pentru Ebbers, decizia de a nu vinde nu a fost una inteleapta, insa este o caracteristica a culturii corporatiste pe care o promova in cadrul Worldcom. Astfel, vanzarea de actiuni era considerata drept o dovada de neincedere in companie.
In cele din urma, Ebbers a ramas cu actiuni fara nici o valoare si cu datorii fata de Worldcom de 400 milioane de dolari. Conform unei intelegeri incheiate in acest an, compania i-a "iertat" o mare parte din aceasta datorie.
In momentul prabusirii Worldcom, eforturile de adoptare a unor schimbari radicale ale legislatiei privitoare la piata valorilor mobiliare nu mai erau foarte sustinute.
Frauda comisa la Worldcom, ce a constat pur si simplu in a pretinde ca banii alocati cheltuielilor operationale reprezinta de fapt investitii, a constituit impulsul de care era nevoie pentru ca un proiect de lege sa devina rapid lege.
Un punct al legii a fost direct inspirat de Ebbers: interzicerea creditelor oferite de companii propriilor directori. Ironic este faptul ca daca legea ar fi fost in vigoare in 1999, Ebbers ar fi fost obligat sa vanda actiuni mult mai devreme si s-ar fi aflat acum intr-o pozitie financiara mult mai buna.
Impactul celor mai importante doua puncte ale legislatiei Sarbanes-Oxley nu a fost determinat inca, insa unii directori de companii spera deja ca acestea sa fie modificate in anii urmatori.
Primul punct a fost legat de crearea unei institutii, Public Company Accounting Oversight Board, care are puterea de a audita auditorii, supunand cele mai mari patru companii de contabilitate (The Big Four) unui control fara precedent. Acest punct a determinat si alte tari sa creeze institutii similare.
Se presupune ca frauda Worldcom nu ar fi fost comisa daca ar fi existat controale interne adecvate in cadrul companiei. Astfel, Scott Sullivan, directorul financiar al companiei, nu ar mai fi putut comanda modificari de ordin contabil pentru a permite companiei sa raporteze date false legate de profituri.
Acest aspect a inspirat ceea ce a devenit cea mai controversata parte a Sarbanes-Oxley, cunoscuta drept Section 404.
Companiilor li se cere sa estimeze "puterea" controalelor interne si sa raporteze orice problema concreta, iar auditorilor li se cere sa estimeze calitatea controalelor respective.
Aceasta a determinat o crestere dramatica a cheltuielilor pe operatiunile de auditare.
De asemenea, se pare ca a fost intarita pozitia bursei de la Londra din punct de vedere competitional, aceasta nefiind supusa unei astfel de legi.
catalina.apostoiu@zf.ro
