Alegerile prezidenţiale de duminică din Ucraina ar putea arăta că divizarea cea mai profundă este la nivel de generaţii şi nu la nivel geografic, acum că generaţia pentru care URSS nu a fost niciodată „ţara mamă” a ajuns la majorat, scrie The Washington Post. Această generaţie votează acum pentru prima dată, la mai mult de douăzeci de ani după ce prăbuşirea Uniunii Sovietice a creat o Ucraină independentă.
Pe fondul crizei separatiste care ameninţă să rupă Ucraina în două, există o prăpastie între tinerii din Ucraina, care au crescut cu sentimentul că sunt cetăţeni ai Ucrainei, pe de o parte, şi pe de altă parte persoanele mai vârstnice, care s-au format într-o perioadă aflată sub semnul secerii şi ciocanului Uniunii Sovietice, într-o federaţie multinetnică dominată de limba şi cultura rusă.
Mulţi dintre tinerii ucraineni, care vorbesc rusa la fel de fluent ca părinţii lor, spun că spiritul democraţiei, al responsabilităţii şi al unităţii civice ar putea fi folosite pentru a combate corupţia, care a devenit un adevărat flagel în Ucraina după ce ţara şi-a câştigat independenţa în 1991.
Dar alegerile din ţara cu 44 milioane de locuitori vin după săptămâni de violenţe, ridicând semne de întrebare privind posibilitatea alegătorilor de a-şi exprima votul în zonele din estul ţării controlate de separatişti.
Potrivit Ministerului ucrainean de Interne, doar 20 la sută dintre secţiile de votare din regiunea Doneţk sunt deschise şi niciuna în oraşul Doneţk.
Favoritul scrutinului prezidenţial este omul de afaceri prooccidental Petro Poroşenko, creditat cu 44% din intenţiile de vot. Rezultatul votului va influenţa direcţia în care va merge Ucraina – dacă statul va urma un model federal de guvernare care ar da regiunilor mai multă autonomie, aşa cum doreşte Rusia, sau dacă se va apropia de Uniunea Europeană şi poate de NATO.
„Nu am nici măcar vârsta ţării mele”
Pentru mulţi dintre cei care sunt prea tineri pentru a-şi aminti o vizită la Moscova ca fiind o vizită în capitala Ucrainei, naţionalitatea lor este clară, cea ucraineană, trecută în paşaport.
„ Nu am nici măcar vârsta ţării mele,” spune Daria Mykhailova, o studentă de douăzeci de ani de la o universitate din Kiev, care vorbeşte cu mama în rusă, cu tatăl în ucraineană, şi are rude prin toate colţurile Rusiei. „Aici m-am născut şi aici îmi e locul”, spune ea.
Sondajele de opinie arată că majoritatea tinerilor sub 24 de ani din Ucraina, care reprezintă un sfert din populaţia totală, fac o distincţie clară între identitatea ţării lor şi cea a vecinului mult mai puternic. Cu toate acestea, tinerii au păreri diferite despre modalitatea cea mai potrivită de relaţionare cu Rusia, care reprezintă din punct de vedere economic o gură de aer importantă pentru estul industrial al Ucrainei.
Dar liderii ruşi nu văd Ucraina ca pe o naţiune de sine stătătoare.
„Kievul este părintele oraşelor ruseşti. Limba rusă, religia rusă, creştinătatea ortodoxă s-au născut pe teritoriul actual al Ucrainei. Noi nu ne considerăm străini”, a declarat ministrul rus de externe Serghei Lavrov pentru Bloomberg luna aceasta.
După ce preşedintele ucrainean pro-rus Viktor Ianukovici a fugit din ţară în februarie, parlamentul ucrainean s-a grăbit să anuleze o lege care oferea protecţie oficială limbii ruse, sporind îngrijorările printre rusofoni că drepturile lor ar putea fi în scurt timp încălcate. Noul guvern ucrainean a renunţat la schimbări, dar răul fusese deja făcut.
„Eu militez pentru o ţară unită, dar Doneţk ar trebui să facă parte dintr-o federaţie”, spune Roman Danilevskiy, în vârstă de douăzeci de ani, student la Doneţk.
Chiar şi în estul ţării, unde Republicile autoproclamate Doneţk şi Luhansk au fost declarate independente de către conducerea separatistă în urma unui referendum din 11 mai organizat în grabă şi sprijinit de separatişti, majoritatea populaţiei doreşte o ţară unită, potrivit unui sondaj al institutului american de cercetare Pew Research Center realizat în aprilie. Sondajul arată că 70% din cetăţenii ucraineni din estul ţării şi 58% din vorbitorii de rusă din est vor ca graniţele să nu fie modificate.
Printre persoanele mai în vârstă atât din vest cât şi din est, percepţia despre ce înseamnă să fi ucrainean diferă de cea a copiilor lor. Potrivit unui sondaj din iulie 2013 realizat de Institutul de Sociologie al Academiei Naţionale de Ştiinţă a Ucrainei, 58% din rezidenţii ucraineni din categoria de vârstă 18-29 de ani se identifică în primul rând ca cetăţeni ai Ucrainei, şi nu ca cetăţeni ai regiunilor sau oraşelor din care provin, sau ai fostei Uniuni Sovietice. Acest lucru este valabil doar pentru 46% din cetăţenii de peste 55 de ani.
„Este o mare onoare să fii ucrainean şi să trăieşti într-o ţară ca Ucraina. N-am fost niciodată în străinătate şi nici nu am fost vreodată interesat să plec din ţară”, spune Nikolay Yaremchuk, în vârstă de 69 de ani, fost pilot de avion de luptă în vremea Uniunii Sovietice. El trăieşte la Kiev în prezent, dar pe când era pilot era staţionat într-o zonă care acum face parte din Rusia.
„La momentul respectiv, nu consideram Rusia o ţară diferită”, spune Yaremchuk. „Uniunea Sovietică era patria noastră”.
Progresul spre o identitate naţională mai puternică este lent, spune un expert de la institutul care a realizat sondajul ucrainean.
Independenţa în Ucraina, spre deosebire de statele baltice, „nu a fost rezultatul unei revoluţii naţionale, al unei lupte încrâncenate. A fost doar un noroc istoric şi noi ne-am alăturat procesului,” arată Alexander Shulga, cercetător la institutul de cercetare.
„De-abia acum s-a format nucleul unei naţiuni politice, cetăţeni care se identifică drept ucraineni, care au început să vadă Ucraina ca o ţară de sine stătătoare şi să se considere responsabili pentru ea”, mai spune el.
Dar divizările rămân suficient de profunde pentru a pune în pericol unitatea ţării.
