Englezii de la The Guardian cred despre SUA ca este ca Roma în anul 200 sau ca Marea Britanie înainte de Primul Razboi Mondial. Va renaste America din propria cenusa?

Economia SUA, care a dominat scena secolului 20, a ieşit maiputernică din Marea Recesiune din anii 1930. Însă acum, în faţadeca­denţei culturale, a slăbi­ciunilor structurale şi adependenţei de finan­ţare, mai este America oare capabilă de oase­menea performanţă? Preţurile de pe piaţa imobiliară au scăzutcu 33% faţă de nivelul maxim, declin mai mare decât cel de 31%înregistrat în anii 1930, scrie The Guardian.

Rata şomajului nu a atins cotele din urmă cu 80 de ani, daractualul nivel de 9,1% este suficient de mare pentru a faceoficialii de la Casa Albă să stea ca pe ace. Ultimul preşedintecare a fost reales în condiţiile în care SUA se confruntau cu unşomaj de peste 7,2% a fost Franklin Delano Roosevelt(1933-1945).

America este o ţară cu probleme serioase. Unu din şase americanidepinde de bonurile de masă date de stat pentru a-şi procurasuficiente alimente. Bugetul, care era pe excedent în urmă cu zeceani, are acum un deficit "demn" de Grecia, iar clasa politicăsuferă de paralizie când vine vorba de adoptarea unor măsuri pentrureechilibrarea bugetului. Se presupune că problemele se pot rezolvacu uşurinţă deoarece America are cea mai mare economie de peplanetă, cea mai mare putere militară, este posesoarea monedeiutilizate la con­sti­tuirea rezervelor valutare în întreaga lume şina­ţiunea cu o istorie de succes a reinventării de sine o dată lafiecare generaţie. Toate acestea sunt adevărate. Universităţileamericane sunt eficiente şi atrag cei mai talentaţi oameni dinîntreaga lume. America este o ţară care îm­pinge constantfrontierele tehnologiei. Astfel, statul s-ar putea trezi mai solidca oricând din lungul coşmar al crizei creditelor ipo­tecaresubprime. Poziţia financiară puter­nică a companiilor americane arputea "dezlăn­ţui" o maree de noi investiţii în următorii doiani.

Pe de altă parte, este posibil şi un scenariu mai pesimist.America este ca Roma în anul 200 sau ca Marea Britanie înainte dePrimul Război Mondial: un imperiu aflat la apogeul puterii, darcare dă semne că începe să se prăbuşească. Atât experienţa Romei,cât şi cea a Marii Britanii sugerează că este greu să opreşti boalaodată ce aceasta începe să se manifeste. Iată câteva semne deavertizare pentru problemele care pot veni: supraextindereamilitară, adân­cirea prăpastiei dintre bogaţi şi săraci, oeco­no­mie peticită, oameni care folosesc datoriile pentru a-şisuplimenta veniturile şi ineficienţa unor politici care odată aveausucces. Nivelul ridicat al infracţiunilor violente, epi­demia deobe­zitate, dependenţa de porno­grafie şi con­su­mul în exces deenergie ne-ar putea spune ceva: SUA se află într-un stadiu avansatde deca­denţă culturală.

Imperiile se prăbuşesc din diferite motive, dar anumiţi factorisunt comuni. La început există o şovăială în a accepta că suntmotive de în­grijorare, apoi apare cineva care să ridice opro­vocare pentru ordinea internaţională. În cazul Spaniei, rivalula fost Marea Britanie. Pentru britanici, provocatorii au fostame­ri­canii. În cazul SUA, pericolul vine din partea Chinei.

Declinul imperiului britanic a fost foarte rapid după 1914. Pânăîn 1945, influenţa Marii Bri­tanii s-a redus drastic pe o scenămondială do­minată de SUA şi Uniunea Sovietică, iar lira sterlinăşi-a pierdut rapid titlul de monedă pentru rezervele valutare.Îngrijorări au apărut încă din 1851, anul în care Londra a găzduitMarea expoziţie a lucrărilor industriale, la care au fost prezentestate din întreaga lume. Evenimentul a arătat că producătoriigermani şi americani mai eficienţi ameninţau hegemonia industrialăbritanică. Cu toate acestea, nu au fost luate contramăsuriserioase. În a doua jumătate a secolului 19 s-a produs o schimbaresubtilă în întreaga economie britanică, din nordul Angliei în sud,de la industrie la finanţe, de la traiul din veniturile realizateprin investiţii la producţie.

SUA de azi diferă de Marea Britanie de acum un secol în douăprivinţe. Este mult mai mare, ceea ce înseamnă că beneficiază demasi­vi­tatea economiei, şi are prezenţă în industriile care voravea importanţă strategică în prima ju­mătate a secolului 21.

Marea Britanie în 1914 era foarte dependentă de cărbune şiconstruirea de vapoare, industrii care au avut probleme între celedouă războaie mondiale şi care nu au putut ţine pasul cu noiletehnologii.

Chiar şi aşa pot fi făcute unele paralele. În SUA s-a pusaccentul tot mai mult pe finanţe, în dauna industriei, iarconcurenţa din partea producătorilor străini a crescut. Acum artrebui luat în considare contrastul puternic dintre revenireaactuală a economiei şi tiparul ciclurilor anterioare. În modtradiţional, într-o revenire economică în SUA şomajul se reduce,iar dobânzile mici încurajează consumatorii să cheltuiască şiindustria construcţiilor să ridice mai multe locuinţe.

De data aceasta însă este diferit. A existat o frenezie aconstruirii în timpul bulei speculative care a ridicat oferta chiarînainte ca scăderea preţurilor şi creşterea somajului să provoace ocascadă de executări silite. America are atât de multe locuinţe,încât nu ştie ce să facă cu ele, iar această situaţie nu se vaschimba timp de câţiva ani.

În ultimele luni au apărut date economice descurajatoare care auredus speranţele unei reveniri sustenabile. Optimismul a fostînlocuit de îngrijorări că SUA ar putea reintra în recesiune.

Pe piaţa imobiliară, un indicator al slăbiciunii economieiamericane, s-a intrat deja în regres. Scutirile de taxe pentruproprietarii de locuinţe au prevenit doar temporar căderea pieţei,milioane de americani trăiesc în case care valorează mai puţindecât au plătit pe ele, iar o mare parte a americanilor suntreticenţi în a cheltui. Creşterea preţurilor materiilor primeamplifică problema, deoarece favorizează inflaţia şi reduce putereade cumpărare.

Politicile macroeconomice s-au dovedit mai puţin eficiente decâteste normal. America a avut rate ale dobânzilor pe termen scurtzero timp de mai mult de doi ani şi două programe de mă­surineconvenţionale de stimulare a eco­no­miei. Deficitul bugetaramerican este atât de mare, încât a atras avertismente din parteaagenţiilor de evaluare financiară. Totodată, Washingtonul a adoptato politică benignă de ne­glijare a dolarului, în pofida retoriciipu­ternice pro-dolar, în speranţa că exporturile mai ieftine vorcompensa reducerea cheltuie­lilor populaţiei.

Politicile, ca întotdeauna, sunt orientate spre creştere dincauza temerilor existenţiale ale băncii centrale americane (Fed),Tre­zo­re­riei şi Casei Albe de o revenire la anii 1930. Atuncistarea generală de rău a economiei a fost cauzată în mare parte depoliticile econo­mice deflaţioniste care au acutizat recesiuneaprovocată de spargerea bulei de pe burse în anii 1920. Răspunsulslab al medicamentului de azi pentru creştere sugerează că Americaeste mai deficientă din punct de vedere structural decât era înanii 1930.

Remedierea acestor probleme va necesita li­mi­tarea influenţeifinanţelor asupra eco­no­miei şi introducerea unor măsuri care săcrească puterea de cumpărare a familiilor obişnuite şi să reducădependenţa acestora de datorii. Mai presus de orice, Americatrebuie să redescopere calităţile care au făcut-o mare, ceea ce nuva fi uşor.