Anul 2005 se va dovedi crucial pentru compania Eurotunnel ca operator al tunelului din Marea Manecii. Directorii cauta sa obtina un acord cu creditorii in renegocierea datoriei de 9 miliarde de euro. Apoi ei trebuie sa obtina aprobarea actionarilor pentru orice decizie luata, si sa transforme in actiuni datorii de 1,4 mld. lire sterline (2 mld. euro).
In luna aprilie a anului trecut la intrunirea anuala a actionarilor Eurotunelului, au avut loc cateva scene memorabile.
Actionarii care au venit la intalnirea din Paris au votat inlocuirea consiliului director anglo-francez al operatorului tunelului cu un grup de oameni de afaceri francezi independenti. Dar, pe masura ce membrii noului consiliu raspundeau la intrebarile actionarilor, acestia au inceput sa ridice tonul unii la altii si sa se contrazica, aminteste Financial Times.
Acestea au fost semnele incipiente ale diviziunii interne care au devenit mai evidente dupa ce Pierre Cardo, un parlamentar francez, a demisionat din consiliu luna trecuta. In luna septembrie, Jean-Luis Raymond si-a inaintat demisia, care insa i-a fost respinsa.
Herve Huas, director general adjunct, a admis ca sedintele consiliului director al Eurotunelului au fost furtunoase. Diviziunile la care se adauga o lunga lista de probleme ale companiei, care este inglodata intr-o datorie de 6,4 mld. lire sterline (9,1 mld. euro) ca urmare a depasirii costurilor de constructie previzionate ale tunelului si a nivelului dezamagitor al traficului inregistrat de la deschiderea sa din 1994.
Un plan general de restructurare trebuie sa fie implementat in acest an, in timp real, pentru a evita o criza financiara, fiind cunoscute previziunile pentru 2006 si 2007 cand se asteapta ca veniturile companiei sa scada, iar platile sa creasca. Conversiunea trebuie incheiata tot in acest an, luand in considerare termenii contractelor de creditare.
Neintelegerile de la nivelul conducerii administrative s-ar putea dovedi extrem de daunatoare in conditiile in care, daca nu reusesc sa castige suportul creditorilor pentru reesalonarea datoriei, intrarea in starea de incapacitate de plata este aproape o certitudine.
Cu toate ca au existat speculatii cu privire la iminenta incheierii unui acord cu creditorii, se pare ca aceasta mai are de asteptat.
Daca va intra in incapacitate de plata, creditorii vor avea dreptul de a prelua tunelul de la companie si de a-l exploata pana ce datoria va fi recuperata din profituri.
Fostul consiliu director intentiona sa restructureze Eurotunnel prin achizitia unor noi active - cum ar fi calea ferata care face legatura intre tunel si Londra - in schimbul unei emisiuni de actiuni destinate proprietarului guvernamental al acestora, si asigurarea de noi venituri din aceste active pentru a plati datoria.
Consiliul actual, condus de Richard Shirrefs, considera ca restructurarea ar trebui sa fie prioritatea numarul unu a companiei.
Ultima renegociere a datoriei Eurotunnel, aprobata de actionariat in 1998, a durat 18 luni si, daca noii negociatori vor depasi acest interval, atunci va ramane putin timp la dispozitie pentru a evita o criza financiara.
Unele restituiri obligatorii ale datoriei isi au termenul in 2006, iar in 2007 vor trebui achitate alte transe importante ale datoriei. Intre timp, in noiembrie 2006, platile operatorilor feroviari care utilizeaza tunelul se vor face dupa o schema care va lua in considerare in principal cantitatea de marfa transportata si numarul de pasageri care tranziteaza tunelul. Datorita ratei neasteptat de scazuta a tranzitarii tunelului de catre transportatorii feroviari, noul sistem foarte probabil va reduce substantial veniturile provenite din exploatarea feroviara, in comparatie cu actualul sistem care garanteaza Eurotunnel un venit minim din partea operatorilor feroviari de circa 331mil. euro. In 2003 veniturile operationale au atins 807 mil. euro.
Conversiunea in actiuni va reduce cu 2 mld. euro datoria companiei, pretul de emisiune va fi de 1,14 lire (2 euro) pe actiune, mult peste pretul actual al actiunilor Eurotunnel de sub 20 pence. Dar pentru ca aceasta decizie sa fie pusa in practica este nevoie ca minim 25% din actionari sa voteze - o cifra mare, daca tinem cont ca 65% din actiuni sunt detinute de actionari individuali.
