Lanţul european al creşterii economice are 10 verigi slabe: O treime din economiile UE sunt încă sub nivelul din 2008, pe când SUA au trecut de maximul antecriză acum patru ani

Fie că au căzut  prea mult de la un nivel prea ridicat, fie că nu au reuşit să se ridice din cauza lipsei reformelor, a modelului de creştere inflexibil sau a guvernărilor slabe, ţări precum Italia, Spania, Portugalia, Grecia, dar şi Danemarca sau Finlanda arată că UE se izbeşte de noul val de turbulenţe globale cu o treime din motoarele de creştere avariate.

Cipru, Grecia, Italia, Portugalia, Spania, Letonia, Slovenia, Croaţia, Danemarca şi Fin­landa, toate aceste economii sunt încă sub nivelul din 2008. Economia zonei euro, în ansamblu, nu a reuşit să urce înapoi la nivelul anilor de boom. 

Multe din problemele Europei sunt rezultatul unor paşi macroeconomici greşiţi sau al unor politici care pur şi simplu nu au putut fi puse în practică din cauza naturii fragmentate a Uniunii. Cheltuielile şi investiţiile nu sunt coordonate şi nici sistemele de taxare. Fiecare stat are interesele şi priorităţile sale, lucru perfect vizibil în dezbateri variind de la înfiinţarea unei uniuni bancare la importurile de oţel din China şi criza refugiaţilor.

În acest context, o nouă criză economică ar lărgi şi mai mult decalajele dintre ţările europene şi probabil că va accentua natura fragmentată a Uniunii într-un moment în care concurenţa internaţională devine deosebit de agresivă. Războiul valutar purtat prin intermediul reducerii dobânzilor demonstrează acest lucru.

Economia SUA a reuşit în al treilea trimestru din 2011 să depăşească vârful economic anterior, atins la sfârşitul anului 2007. Aceasta pentru că guvernul a intervenit rapid pentru a curăţa de credite toxice băncile comerciale, scrie The New York Times. Iar banca centrală, Rezerva Federală, a dus la fel de rapid dobânzile jos şi a dezlănţuit, alături de guvern, programe masive, fără pre­cedent, de stimulare economică. Eforturile guvernului includ mai multe bo­nuri de masă, facilităţi fiscale şi scutiri de taxe, aju­toare de şomaj, măsuri luate cu scopul clar de a pre­veni creşterea numărului de persoane care tră­iesc sub pragul sărăciei. Aceste eforturi de sti­mu­lare au vizat şi repararea şi modernizarea dru­mu­rilor, podurilor, infrastructurii de apă şi de comunicaţii.

„The Recovery Act“ a dat un boost vital ener­giei curate în SUA, a adus finanţări fără precedent în energie solară, geotermală, eoliană şi din alte surse regenerabile, în ştiinţă şi tehnologie, a pro­movat  biocombustibilii, automobilele electrice şi eficienţa energetică. De asemenea, eforturile de relansare au adus cele mai ambiţioase reforme din sistemul de educaţie naţional din ultimul deceniu, potrivit Time. Desigur, planurile de relansare nu sunt lipsite de critici, în condiţiile în care o parte însemnată din stimulul financiar oferit de Fed nu a ajuns în economie, ci a rămas captiv pe pieţe şi, mai rău, a accentuat inegalitatea distribuirii avuţiei.

Însă SUA, dacă ar reintra în recesiune, aşa cum prognozează pesimiştii de serviciu, ar face-o de la un nivel avansat.

În schimb, în UE, multe guverne au reacţionat prin reducerea cheltuielilor şi aplicarea unor măsuri de austeritate care au frânat creşterea economică. Banca Centrală Europeană, sub ghidajul preşedintelui anterior, a majorat dobânzile înainte de a le împinge în jos. Acum dobânzile în zona euro sunt mai mici decât au fost vreodată în SUA. Banca centrală a zonei euro a dat startul propriului program de stimulare prin achiziţii de active în martie anul trecut, în timp ce Fed şi-l retrăgea pe al său. Membrii consiliului guvernator al BCE, veniţi din diferite ţări ale zonei euro, au adesea opinii contrare în ceea ce priveşte deciziile instituţiei lor.

Când în SUA se vorbeşte de ocuparea completă a forţei de muncă, desigur, cu reţineri deoarece laudele vin de la guvern, rata şomajului în zona euro şi în UE în general este încă la niveluri extremem de ridicate. În zona euro indicatorul este la 10,4%, de două ori mai sus decît în America, unde un nivel de peste 7% este considerat o catastrofă. 

Progresul făcut de Europa nu este îngrijorător doar pentru europeni,  ci şi pentru SUA, zona euro fiind cel mai mare partener comercial al acestei ţări, şi pentru economia globală. Zona euro nu este suficient de puternică pentru a compensa problemele din alte părţi, inclusiv încetinirea Chinei. Cu cât îi ia Europei mai mult timp pentru a-şi reporni motoarele de creştere, cu atât se măreşte riscul ca regiunea să fie lovită de acelaşi tip de stagflaţie cu care se confruntă Japonia. Iar economia niponă s-a contractat cu 0,4% în ultimul trimestru al anului trecut, în raport cu cele trei luni anterioare.