Producatorii kenieni de cafea, loviti de supraoferta si rivali mai eficienti, spera ca vor fi salvati de un pact cu marile companii producatoare de cafea, scrie Financial Times.
In districtul Nyeri, centrul industriei de cafea din Kenya, cafeaua era numita candva "aurul negru". Azi insa, putini cultivatori au ceva bun de spus, cum pretul cafelei a atins un minim istoric, ceea ce a impins industria sufocata de datorii in criza.
Micii agricultori cultiva majoritatea productiei mondiale de cafea, cu toate acestea ei raman la periferia unei afaceri de mai multe miliarde de dolari, fara prea multa putere si in necunostinta de cauza in legatura cu industria lor.
Tot ceea ce stiu este ca, in timp ce ei se straduiesc sa se descurce cu ziua de maine, cafeaua se vinde in supermarketuri la preturi la care ei nu pot decat sa viseze.
Sub presiunea organizatiilor non-guvernamentale, patru din cele mai mari companii care comercializeaza cafea din lume, Nestle, Kraft Foods, Sara Lee si Tchibo, au fost de acord sa redacteze un pact voluntar cu producatorii de cafea si ONG-urile, pentru a imbunatati conditiile in tarile cultivatoare. Pactul urmareste imbunatatirea conditiilor sociale, economice si ecologice in regiunile cultivatoare de cafea din Africa, America Latina si Asia.
Proiectul "cod comun" pentru cafea este inca in faza incipienta si ar putea dura de la 18 luni la trei ani pana sa fie implementat, a declarat Francois Perroud, purtator de cuvant pentru Nestle, care a inregistrat anul trecut profituri nete de 4,9 miliarde dolari (4 miliarde euro). Cu toate acestea, primele pachete de cafea de "cod comun" verificata ar putea aparea pe rafturile magazinelor pana la mijlocul anului viitor, a afirmat Carsten Schmitz-Hoffmann, purtator de cuvant pentru secretariatul proiectului.
In prezent, singura grija a fermierilor din Nyeri este sa castige destul pentru a supravietui. Declinul inregistrat de pretul cafelei este in principal rezultatul supraofertei, care a urmat unei cresteri rapide a productiei in Brazilia si in Vietnam, cei mai mari producatori.
In 2001-2002, productia mondiala de cafea era evaluata la 113 milioane de saci de cafea de cate 60 de kilograme, comparativ cu consumul total de circa 106 milioane saci, potrivit Organizatiei Internationale de Cafea. Valoarea vanzarilor pe segmentul de retail este de 70 miliarde dolari, din care tarile producatoare de cafea primesc numai 5,5 miliarde dolari.
Fermierii de langa Nyeri- unii din cei 25 de milioane de oameni din tarile in curs de dezvoltare care depind de cafea- nu stiu nimic despre aceste statistici, si majoritatea nu au fost niciodata la licitatia din Nairobi, unde este vanduta cafeaua lor, considerata una din cele mai bune din lume.
Este nevoie de 7 kilograme de cafea in stare "bruta" pentru a produce un kilogram de cafea prelucrata. Anul trecut, preturile de licitatie variau de la 8 dolari pentru 50 de kilograme de cafea prelucrata, pana la 120 de dolari, iar in acest an, preturile sunt intre 40 si 135 de dolari, potrivit unui comerciant. In ciuda acestei mici cresteri de pret, industria ramane in criza.
Managementul nereusit, supra-reglementarea si coruptia s-au adaugat problemelor agricultorilor, astfel ca productia a scazut in Kenya, de la 130.000 de tone, in 1987, la 52.000 de tone in 2003. De la primul beneficiar al comertului exterior la inceputul anilor '90, cafeaua a trecut pe locul al patrulea.
Ultima divergenta in industria cafelei a fost provocata de decizia consiliului cafelei, controlat de guvern, de a sprijini propunerea unei companii americane, Tetu Coffee, de a cumpara cafea direct de la cooperativele agricultorilor, la un pret minim garantat. Nu se stie mare lucru despre companie, care este administrata de kenieni, si se pune intrebarea daca va reusi sa-si tina promisiunile. Planul are inca nevoie de aprobarea ministerului agriculturii.
Fermierii din Kenya sunt obligati sa fie membri ai unei cooperative (regula ramasa de pe vremea colonialismului britanic), organizatii care au fost folosite ca instrumente de manevrare a puterii politice. Agricultorul trimite cafeaua sa neprelucrata cooperativei, care o transfera uneia din cele trei agentii de marketing. Cafeaua este apoi macinata, clasificata din punct de vedere calitativ si vanduta la licitatia saptamanala.
Pe parcursul procesului, apar costurile de transport, clasificare, macinare, marketing, licitatie si comisioanele fundatiilor de cercetare, pe langa taxele datorate consiliului cafelei si alte cheltuieli. Costurile primare de productie in Kenya sunt de cinci ori mai mari decat cele din Columbia, si cu 30% mai mari decat cele din Costa Rica, sustine un raport al Uniunii Europene.
Fermierilor autohtoni, care nu stiu nimic, nu le ramane decat sa ia ceea ce li se da- intre 3 si 15 silingi pe kilogram.
Productia de cafea este tot mai scumpa pentru unele tari
Multi fermieri traiesc de pe urma unei suprafete de doar cativa acri, si unii spun ca nu au alta solutie, decat sa cultive cafea.
Dar nu-si mai pot permite, si nici nu mai sunt motivati, sa cumpere produsele necesare obtinerii unei recolte mari, de calitate superioara. Asa ca unii au renuntat la cafea. Au taiat plantele, si au semanat iarba pentru pascut. Daca nu se iau masuri, tot mai multi ar putea apuca pe aceasta cale.
"Ne confruntam cu o concurenta foarte dura, care tinde sa scoata de pe piata producatorii ineficienti", a declarat Francois Perroud, de la Nestle. "Cert este ca tari precum Brazilia si Vietnam au modernizat productia de cafea si pot produce cafea la preturi pe care celelalte tari nu si le pot permite".
