Directorii executivi cu experienta sunt din ce in ce mai cautati de catre companiile multinationale, scrie The Wall Street Journal Europe. Numarul presedintilor care se muta de la o companie la alta a crescut. Spre exemplu, Richard C. Notebaert, care a condus compania de telefonie americana Ameritech Corp. inainte de achizitionarea de catre SBC Communications din 1999, a ocupat apoi pozitia de presedinte la Tellabs, un producator de echipamente telecom.
El Si-a schimbat din nou pozitia pe la mijlocul anului 2002, cand a preluat conducerea Qwest Communiations International, intr-un moment in care compania din Denver incerca sa isi revina dupa un scandal financiar.
Cu fiecare nou post, Notebaert crede ca se perfectioneaza, din moment ce trebuie sa organizeze intotdeauna o echipa noua, sa isi stabileasca obiectivele, sa ramana flexibil si sa fie rabdator. "Odata ce ai facut acest lucru de mai multe ori, nu mai ai nimic de dovedit", spune el.
Spre deosebire de trecut, cand afacerile se dezvoltau datorita talentului managerial din companii, in prezent, din ce in ce mai multe corporatii cauta sa angajeze executivi experimentati din afara pentru a ocupa pozitii de conducere. Tendinta s-a accentuat in ultimii ani, pentru ca din ce in ce mai multe consilii de administratie cer candidati care sa fie recomandati de trecut.
Lista presedintilor care se afla in cautarea unei slujbe este impresionanta si in crestere. Printre americanii care s-au adaugat listei se numara Mark Hurd de la Hewlett-Packard, fostul director de la NCR Corp, si William Nuti, succesorul sau de la NCR, care a condus inainte Symbol Technologies. Un veteran mai experimentat este James McNerney, fost senior executiv la General Electric, care a renuntat la fotoliul de la 3M pentru a deveni director executiv la Boeing.
Fenomentul presedintilor este destul de nou, iar gasirea de statistici este destul de dificila. Totusi, firma de consultanta Booz Allen Hamilton spune ca 12,2% dintre executivii care au renuntat la functiile de conducere anul trecut au mai detinut in trecut o pozitie asemanatoare - cea mai mare rata din ultimii sapte ani.
Directorii cu experienta au un avantaj atunci cand isi cauta o noua slujba: consilii nerabdatoare sa renunte la fostii executivi fara rezultate, care isi doresc inlocuitori pe placul actionarilor, angajatilor si clientilor. Candidatii care au mai detinut o pozitie de conducere sunt cu atat mai atractivi. Un director veteran poate intelege "obligatiile pe care le presupune postul si poate invata din greseli", crede Andrea Redmond, de la Russell Reynolds Associates, care a contribuit la recrutarea lui Hurd de la H-P.
Un fost director executiv poate reprezenta o alegere sigura intr-un moment dificil.
Directorii realizeaza ca nu vor fi criticati "pentru alegerea unui executiv de prima clasa, in special atunci cand rezultatele sunt vizibile", spune Michael Jordan, director executiv Electronic Data Systems.
Trendul scoate totodata in evidenta o lipsa acuta de talente din interiorul companiilor si pregatirea slaba a succesiunii la multe grupuri. Un alt risc este formarea unei clase itinerante de executivi de top care sunt total nefamiliarizati cu angajatorul sau cu industria.
Printre cele mai mari 300 de companii americane, 19% dintre directori executivi au lucrat la companie de mai putin de cinci ani, fata de 5% in 1980, conform rapoartelor firmei de cercetare Spencer Stuart.
Pentru foarte multe consilii de administratie, "experienta directorilor executivi poate fi un atu, din moment ce acestia aleg anumite sectoare pentru ca isi doresc sa isi majoreze cota", crede Patrick McGurn, vicepresedinte la Institutional Shareholder Services, o firma de consultanta.
El estimeaza ca multi din acesti veterani nu isi vor schimba domeniul pentru ca nu sunt familiarizati cu noua cultura.
Rezultatele cercetarilor efectuate de Booz Allen sustin ideea conform careia angajarea unui director executiv din exterior nu este neaparat un leac. Firma de consultanta crede ca reactia actionarilor de la companiile unde directorul executiv a fost promovat in aceasta functie este favorabila cazului in care a fost adus un presedinte din afara. Firma nu a gasit o diferenta statistica semnificativa intre performantele celor doua tipuri de directori executivi.
Printre presedintii care abia isi gasesc timp sa despacheteze inainte de a merge mai departe se numara si Joseph Galli, care a condus firma de software Verticalnet pentru numai cinci luni la sfarsitul anului 2000. In ianuarie 2001, la varsta de 42 de ani, acesta a acceptat un post de conducere la Newell Rubbermaid, un producator de bunuri de larg consum.
Galli, fost executiv la Amazon si Black&Decker, s-a confruntat cu dificultati din ce in ce mai mari la conducerea unei companii globale. Nu a reusit sa mentina marja operationala la 15% la grupul american si a redus previziunile de profit de trei ori in intervalul februarie-iulie 2001. Astfel a fost fortat sa faca reduceri de cost, concediind 12.000 de angajati si renuntand la afacerile care aduceau marje scazute de profit.
"Transformarea a necesitat mai putin timp decat s-a crezut initial. Dar am inregistrat un progres considerabil", sustine acesta. Profitul din trimestrul doi a crescut cu peste 8%, dar recent Galli a anuntat ca va inchide noi fabrici si ca va renunta la peste 5.000 de angajati.
Un director executiv care incearca sa isi gaseasca o functie de conducere in aceeasi industrie se poate confrunta cu mai multe dificultati. In calitate de director executiv la Pharmacia Corp in 2002, Hassan a hotarat sa fuzioneze cu Pfizer.
Apoi a promis sa preia fraiele unei alte companii farmaceutice, Schering-Plough, dar numai dupa ce fuziunea Pfizer-Pharmacia a fost aprobata de autoritatile de pe piata cinci luni mai tarziu.
Hassan nu a realizat importanta postului pe care il prelua, pentru ca directorii de la Schering-Plough nu au dorit sa divulge secretele unui rival. Hassan s-a alaturat grupului in 2003 si abia atunci si-a dat seama de detaliile cheie legate de anumite investigatii ale guvernului asupra practicilor de marketing ale companiei, de unitatea de productie slaba si de expirarea unui contract profitabil pentru un medicament de inima.
"Nu am stiut care sunt toate datele problemei", isi aminteste Hassan, care are acum 59 de ani. Totusi, in cateva luni de la venirea sa, acesta a redus dividendele, a renuntat la cea mai mare parte din bonusuri si a lansat un plan de reduceri de costuri.
Hassan a revigorat Pharmacia prin aranjarea unei fuziuni cu Monsanto pentru a prelua controlul calmantului Celebrex. Dar la Schering-Plough, spune el, "a trebuit sa renunt la achizitii importante pentru ca nu dispuneam de aceeasi flexibilitate financiara.
Oricare ar fi meritele lor, directorii executivi nu sunt deloc ieftini. H-P i-a oferit lui Hurd un contract cu o valoare estimata de 33,9 milioane de dolari (27,7 milioane de euro) in primul sau an la conducere. Pactul include peste 1,5 milioane de actiuni, o alocatie de realocare de 2,75 de milioane de dolari, un bonus de 2 milioane si gazduire temporara pentru un an.
Tinand cont de toate aceste sume, McNerney valoareaza cel putin 60,8 milioane de dolari daca ramane la companie cel putin sase ani. Concernul aerospatial din Chicago l-a curtat timp de 18 luni, timp in care a schimbat doi directori executivi. Pentru a atrage un presedinte de succes de la o alta companie, "trebuie sa le oferi stimulente care sa ii motiveze", explica John Biggs, un director de la Boeing. "Nu ar trebui sa te astepti ca McNerney sa renunte la 3M daca nu il motivezi asa cum trebuie", a continuat acesta.
Totusi, McNerney va avea de suferit din punct de vedere financiar in cazul in care renunta la post prematur. El renunta la o pensie suplimentara de aproximativ 22 de milioane de dolari in cazul in care paraseste postul fara un motiv convingator inainte de iunie 2008 si daca accepta o pozitie care sa presupuna compensatii asemanatoare in urmatorul an, conform contractului.
Directorii de la Boeing au fost doar "grijulii" atunci cand au inclus aceasta clauza, conform unei surse familiare companiei.
