Intr-un an plin de evenimente pentru pietele de capital din intreaga lume, Citigroup se remarca cu cea mai surprinzatoare manevra, vanzarea de obligatiuni guvernamentale europene in valoare de 11 miliarde de euro si imediata rascumparare a unei parti de 4 miliarde de euro, scrie Financial Times.
Pietele s-au adaptat la ideea unor rate mai mari la dobanzi pe viitor, in conditiile in care obligatiunile s-au dovedit foarte volatile iar randamentele au ramas scazute.
In zona euro, raidul efectuat de Citigroup in piata obligatiunilor de pe platforma electronica de operatiuni MTS a provocat neliniste printre guvernele obisnuite cu un mediu mai stabil de tranzactionare al datoriilor emise de acestea. Manevra in cauza a atras imediata interventie a organelor de supraveghere. Unele inca mai analizeaza afacerea, printre acestea numarandu-se si Financial Services Authority (FSA) - autoritatea de supraveghere, reglementare si control a pietei serviciilor financiare din Marea Britanie.
Si Deutsche Bank a creat neliniste pe piata dupa ce, in martie, a castigat exclusivitatea administrarii operatiunilor cu actiuni, obligatiuni si credite din procesul de 2,7 miliarde lire (3.8 miliarde de euro) de refinantare a grupului Invensys.
Dar bancile nu au fost singurele care au creat socuri pe piata. Eurex, bursa germano-elvetiana de active derivate, a curentat celebrele piete din Chicago cu lansarea, in februarie, a unei burse in SUA.
Eurex US nu a prea avut succes insa a generat o runda de reduceri de preturi si a determinat doi rivali traditionali sa stranga legaturile, Chicago Board of Trade si Chicago Mercantile Exchange.
O mai mare lichiditate si eficienta pe piata de capital a fost principalul factor care a inlesnit, in aprilie, fuziunea a doi indici rivali, intr-o singula familie, iTraxx. Grupurile bancare rivale aflate in spatele celor doi indici au depasit rivalitatile si au determinat astfel majorarea volumului de tranzactii.
Volume mai mari de tranzactii cu active derivate sunt insa vesti bune doar pentru cei care inteleg aceste operatiuni. In ianuarie, Banca Nationala a Australiei a avut o pierdere de 600 de milioane de dolari australieni (343 mil. euro) din optiuni cu valute iar, la sfarsitul anului, China Aviation Oil a pierdut 550 de milioane de dolari (400 mil. euro)din tranzactionarea contractelor derivate cu petrol.
Vesti nu tocmai placute au venit si din partea pietei de obligatiuni garantate de guvern. Italia a devenit prima tara din zona euro care a suferit o retrogradare a ratingurilor. Aceasta a fost urmata, in noiembrie, de Grecia, dupa ce Atena a recunoscut cosmetizarea datoriilor in scopul adoptarii euro.
Noi jucatori pe aceasta piata, tari precum Turcia sau Kazakstan, au avut de a face cu imbunatatirea ratingurilor. Cea mai controversata apreciere, in contextul scandalului Iukos, a fost imbunatatirea ratingului pentru Rusia.
In sectorul corporate, Royal Dutch Shell a fost retrogradata in aprilie, de la clasa triplu A. Acest rezultat a fost o lovitura pentrtu companie, dar a demonstrat ca, in prezent, ratingurile de clasa triplu A nu mai sunt asa des intalnite, in conditiile in care corporatiile au recurs la metode din ce in ce mai sofisticate de finantare. Numai doua companii europene din afara sectorului financiar - Nestle si Novartis- si-au pastrat clasificarea AAA.
Chiar si agentiile de rating au fost verificate. In ultimii trei ani, organismele internationale de supraveghere au analizat potentialele conflicte de interese si transparenta activitatilor acestor agentii.
Luna acecasta, Organizatia Internationala a Comisiilor de Valori Mobiliare (International Organization of Securities Commisions) a anuntat ca este nevoie doar de o abordare usoara a pietei, din punct de vedere juridic, insa Comitetul European al Regulatorilor Valorilor Mobiliare (Commitee of European Securities Regulators) si Comisia Valorilor Mobiliare si a Burselor din SUA (SEC) nu s-au decis inca asupra manierii implementarii noilor modificari.
Investitorii institutionali vor o mai mare protectie, implementata printr-o strictete ridicata a redactarii documentelor aferente contractelor cu valori mobiliare. Acestia nu au reusit insa sa faca mare lucru in acest sens. Lipsa noilor emisiuni de obligatiuni inseamna ca balanta puterii este inclinata in favoarea emitentilor si nu in favoarea investitorilor, iar acest lucru este valabil atat pe piata obligatiunilor corporate cat si pe piata obligatiunilor guvernamentale (a se vedea cazurile Parmalat si Argentina).
Cu toate aceestea, exista totusi si semne de continuitate. Autostrade, operatorul italian de autostrazi care a lansat piata Eurobond, in iulie 1963, prin atragerea unie finantarii de 15 milioane de dolari, a revenit cu o emisiune de obligatiuni in valoare de 6,5 miliarde de euro.
dan.zavoianu@zf.ro
