Sampanie frantuzeasca. Bluze de matase din China. Jocuri video din Japonia. Bere irlandeza. Bijuterii de argint din India. Celulare din Coreea de Sud. Pantofi italienesti.
Comertul international nu numai ca ofera consumatorilor aceleasi bunuri la preturi mai mici, cum spune traditia economica. Ne aduce bunuri la care altfel nu am avea acces. Comertul amplifica diversitatea pe piata. Le ofera consumatorilor mai multe posibilitati de alegere, scrie Wall Street Journal.
"SUA importa cafea din circa 25 de tari", spune David E. Weinstein, economist la Universitatea Columbia. "Acum o importam din 52 de tari. Iar bere importam din de trei ori mai multe tari decat inainte".
Un bun exemplu este Starbucks. Pe site-ul sau sunt disponibile varietati de cafea din Brazilia, Columbia, Costa Rica, Etiopia, Guatemala, Indonezia, Mexic, Noua Guinee, Panama, Yemen si Zimbabwe. Consumatorii pretuiesc aceasta diversitate in sine, nu doar din cauza preturilor mai mici sau a calitatii superioare.
"Cand compari doua tipuri de cafea, nu crezi neaparat ca unul din ele este mai bun", spune Weinstein. "Doar ca uneori ai vrea sa bei o anumita cafea, iar alteori alta".
Faptul ca poti obtine exact cafeaua pe care o vrei la un anumit moment dat te face, intr-un anumit fel, sa te simti mai bine. Dar acest plus de valoare pentru consumatori nu este, in general, masurata. In majoritatea statisticilor economice, cafeaua este cafea, berea este bere si pantofii sunt pantofi.
Intr-o lucrare recenta elaborata pentru Biroul National de Cercetare Economica, Weinstein si Christian Broda, un economist la Banca Federala de Rezerve din New York, au estimat cat de mult beneficiaza consumatorii numai de pe urma diversitatii sporite, aduse de comertul international.
Rezultatele au fost surprinzatoare. Consumatorii, apreciaza autorii studiului, ar fi dispusi sa plateasca 280 miliarde dolari in fiecare an, circa 3% din produsul intern brut, pentru a avea acces la varietatea de bunuri bare erau disponibile in 2001, decat sa ramana la ce ar fi putut cumpara in 1972.
Aceasta reprezinta o crestere substantiala, nemasurata anterior, in standardul de viata. Rezultatele mai sugereaza ca cresterea preturilor reale, masurata, de exemplu, de indicele preturilor bunurilor de consum, este exagerata.
Economistii au luat in considerare numarul de bunuri, cum ar fi vinul rosu, si de varietati, pe care le-au definit ca bunuri dintr-o anumita tara, cum ar fi vinul rosu din Franta. Pentru mii de bunuri, ei au calculat in ce masura o crestere a varietatii conta pentru consumatori- cat de "substituibile" erau varietatile.
Consumatorilor nu le pasa, in general, din ce tara provine un bun precum titeiul, de exemplu. Sunt mult mai preocupati de varietatile de vinuri, automobile sau branzeturi, din care pe unele le pretuiesc mai mult decat pe altele. A avea acces la vinul frantuzesc este mai important pentru majoritatea oamenilor decat a avea acces la vinul japonez sau australian.
"Toata matematica asta", spune Weinstein in legatura cu lucrarea, "trebuie sa arate ca in diferite tari, calitatea varietatilor este diferita".
In general, economistii folosesc termenul de varietate in sensul de cel mai putin agregata versiune a unui bun pe care il au in baza lor de date, dar nu neaparat o marca specifica si cu atat mai putin un bun individual. Pentru consumatori, diversitatea a crescut mai mult decat arata datele economistilor- nu toate vinurile din Franta sunt la fel. Deci rezultatele lucrarii subestimeaza probabil castigurile pe care le obtin consumatorii din varietatea sporita.
Calculele au luat aproape patru zile, utilizand patru computere. Acum zece ani, estimeaza autorii studiului, aceleasi calcule, tot cu patru calculatoare, ar fi luat mai mult de patru luni. Nici nu e de mirare ca nimeni nu s-a mai incumetat la aceste calcule pana acum.
O data determinata masura in care diversitatea conta pentru fiecare bun, cei doi economisti au vrut sa vada cat de mult a crescut aceasta varietate. Din 1972 pana in 2001, numarul varietatilor a crescut de la 74.667 (7.731 bunuri, dintr-o medie de 9,7 tari) la 259.215 (16.390 bunuri, dintr-o medie de 15,8 tari).
Folosind aceste informatii, au calculat un indice al preturilor care masoara cat conteaza pentru consumatori fiecare crestere in diversitate.
Potrivit estimarilor celor doi, indicele conventional al preturilor de import, supraestimeaza pretul importurilor cu aproximativ 1,2% pe an, pentru ca nu tine cont de valoarea superioara adusa de varietate.
Este interesant de observat ca cele mai mari cresteri au avut loc nu in anii '90, ci intre 1972 si 1988, o perioada cand indicatorii conventionali arata o stagnare relativa a standardului de viata. In aceasta perioada, marii exportatori, in special Coreea de Sud si China, si-au liberalizat economiile.
"Aceste tari au inundat piata americana cu o multime de varietati care ne placeau foarte mult", spune Weinstein.
Nu doar americanii au de profitat de pe urma comertului international. Intr-un articol publicat in luna mai in The American Economic Review, economistii au folosit date mai putin detaliate pentru a estima beneficiile cresterii diversitatii pentru intreaga lume.
"Tari precum China, Mexic, fosta URSS si Singapore inregistreaza in privinta bunastarii generale castiguri cu doua cifre- de trei pana la cinci ori mai mari decat cele ale SUA", spune Broda. "Este vorba de un fenomen global, care depaseste granitele SUA".
Beneficiile rezultate din diversitate explica in parte si de ce multi oameni sunt dispusi sa plateasca mai mult pentru a trai in marile orase. Multumita varietatii mai mari, locuitorii din mediul urban primesc mai mult pentru banii lor.
Weinstein, care a predat la Universitatea Michigan, explica lucrurile astfel: "In Ann Arbor, ai poate 12 restaurante bune din care sa alegi, pe cand in New York poti probabil sa alegi intre mai multe mii de restaurente bune. Dar cand calculezi pretul unei mese, nu iei de loc in considerare acest lucru".
