Renault (auto), Albalact (lactate), Coca-Cola HBC (băuturi răcoritoare), Cargill şi Ameropa (agricultură), eMAG (comerţ electronic), GSK (farma), Carrefour, Auchan şi Metro (retail alimentar), Vodafone (telecomunicaţii) şi CEZ (energie) sunt doar câteva dintre companiile care şi-au schimbat directorii generali în ultimul an, iar profilurile şi experienţa anterioară ale celor care au preluat conducerea companiilor se regăsesc în paginile anuarului din acest an.
Industria farmaceutică, dar şi cea a retailului alimentar au fost cele mai „active“ în ceea ce priveşte schimbările la nivel de top management din ultimul an, arată analiza ZF. O tendinţă pe care o observă headhunterii, consultanţii care se ocupă de identificarea şi recomandarea celor mai buni candidaţi companiilor care trec printr-o schimbare de top management, se referă la faptul că managerii sunt din ce în ce mai greu de convins să îşi părăsească angajatorul actual.
„Managerii de top îşi schimbă din ce în ce mai greu locul de muncă, iar atunci când decid să facă o mutare, caută să se orienteze către industriile aflate pe creştere, cum este IT-ul sau centrele de cercetare-dezvoltare. Sunt mai reticenţi la schimbare şi îşi aleg foarte bine compania atunci când fac o schimbare“, a explicat headhunterul Oana Ciornei, Managing Partner în cadrul firmei de executive search Amrop România.
Ea a mai spus că pachetele salariale ale managerilor de top diferă în funcţie de dimen-siunea companiilor şi de industria în care activează, însă, în general, un manager de top câştigă, în medie, între 10.000 şi 12.000 de euro net pe lună, la care se adaugă bonusul anual şi aşa-numitele „long term incentive plan“ (plan de motivare pe termen lung), prin care aceştia primesc pachete de acţiuni în companie, la preţuri preferenţiale.
„În plus, dacă până în prezent exista «moda» ca un manager să lucreze toată viaţa într-o anumită industrie, acum sunt foarte apreciaţi managerii care au trecut prin mai multe industrii, care reuşesc să facă schimbări în companie dintr-o perspectivă diferită. Experienţa în industrii diferite îi face mai «internaţionali», pentru că le dezvoltă capacitatea de învăţare şi adaptare în alte medii“, a mai spus Oana Ciornei.
Pe de altă parte, spune headhunterul, managerii români sunt mai puţin înclinaţi să accepte poziţii de management în afara ţării, spre comparaţie cu anii anteriori.
„Dorinţa de mobilitate internaţională este mai scăzută la români, în timp ce în ţări precum Polonia, managerii vor să dobândească experienţă internaţională. Primesc multe mailuri de la manageri polonezi care vor să vină în România, pe acelaşi pachete salariale ca în ţara lor, doar pentru a avea în CV experienţa profesională pe o altă piaţă. Nu la fel se întâmplă în cazul managerilor români“, a mai spus Oana Ciornei.