Un studiu al PwC mentionat intr-un articol recent al Financial Times arata ca in timpul unei recesiuni economice numarul companiilor care dau faliment este in crestere de la un trimestru la altul. Nimic surprinzator. Acelasi studiu mai arata ca numarul falimentelor continua sa creasca trei ani dupa ce economia trece de punctul cel mai de jos al recesiunii.
Desigur ca intr-o recesiune companiile isi dau seama ca trebuie sa schimbe cate ceva, dar aceste observatii istorice ne arata ca multe companii, in perioade de criza, au impresia ca lucrurile nu sunt, totusi, chiar atat de rele pe cat ar putea fi, pentru ca inca mai au resurse din perioada de dinainte de recesiune. Putine firme dau faliment in prima parte a unei crize, mai ales dupa ani buni de crestere economica. Noul mediu insa, mai devreme sau mai tarziu, impune niste schimbari, iar unele companii se descurca, in timp ce altele nu.
De exemplu, un om poate sta sub apa cateva minute, dar asta nu inseamna ca s-a obisnuit cu noul mediu si ar putea sta acolo oricat. Omul sta sub apa atat timp cat ii ajunge oxigenul pe care l-a inspirat inainte de a se scufunda. Dupa aceea incep problemele si oamenii ies rapid din acel mediu ostil, pentru care nu sunt echipati corespunzator. Nu acelasi lucru il putem face cu mediul economic in care am ajuns. Adaptarea la el devine obligatorie.
Astfel ca multe companii au inceput sa schimbe cate ceva. Cele mai multe schimbari sunt de suprafata si sunt, daca vreti, fenomene "fizice" care doar reduc unele dimensiuni: se taie costuri, se inchid magazine, se renunta la unii angajati, se scapa de stocuri, se optimizeaza portofoliul de produse si servicii, se calatoreste mai putin etc.
Aceasta criza cred ca ne va impinge foarte curand la transformari in profunzime, la o abordare diferita a clientilor, la o constructie diferita a serviciilor, intr-un cuvant, la transformari "chimice" care nu modifica o forma, ci creeaza un nou continut.
Profesorul Nenad Filipovic de la IEDC Bled School of Management spunea la o conferinta recenta ca e greu sa compensezi doar prin reducerea costurilor o scadere de 45% a veniturilor. Intrebarea pentru fiecare dintre noi este cum anume sa regandim modul in care afacerea noastra opereaza.
Deocamdata nu vedem prea multe schimbari de continut. Poate pentru ca multe firme vin cu un cash-flow bun din anul trecut si pericolul nu pare suficient de serios, poate pentru ca vechile produse si servicii totusi se mai vand, chiar daca in cantitati mai mici, poate pentru ca inca suntem convinsi ca lucrurile vor reveni curand la "normalul" de anul trecut.
Devine insa tot mai evident ca "normalul" din trecut nu revine si ca aceasta criza ne determina, deocamdata mai domol, sa regandim intregul proces al afacerii noastre, incepand cu clientii nostri, cu nevoile lor si cu modul in care noi raspundem acelor nevoi.
Un curent general de opinie spune ca, daca acum veniturile au ajuns brusc la nivelul anului 2006, este nevoie sa aducem si cheltuielile la nivelul anului 2006. Efortul nu e foarte usor, dar chiar daca am reusi sa facem asta, ma tem ca nu e suficient. O astfel de abordare este doar de tip "fizic", nu si "chimic" si e insuficienta, pentru ca asteptarile clientilor nostri nu se vor intoarce la nivelul anului 2006.
Lumea in ansamblu nu e in 2006 sau 2004, ci in 2009, iar o serie de elemente s-au schimbat de-atunci ireversibil: multi angajati au rate pe care nu le aveau acum 3-4 ani, mii de studenti au inceput de atunci sa munceasca si stau cu chirie, multe familii au copii si acel Tico vechi nu mai e suficient, mii de case, blocuri si birouri au fost construite pe credit si nu se poate da un simplu "undo". Nevoile si mentalitatea oamenilor s-au transformat serios in acesti ultimi ani.
Ba mai mult, au loc schimbari semnificative chiar in aceste luni. De exemplu, daca un manager ar fi fost gata sa plateasca 1.000 EUR anul trecut pentru un ceas frumos, acum nu cred e dispus sa faca achizitia. Si apropo de insuficienta schimbarilor "fizice", chiar daca pretul ceasului s-ar comprima la 800 EUR, cred ca managerul nostru tot nu l-ar cumpara, deocamdata.
Situatia este mai complexa decat o rearanjare de cifre la nivelul unui an trecut. Provocarea este sa ne transformam azi propriile companii pentru a face fata asteptarilor de maine ale clientilor nostri, avand la dispozitie resursele de ieri. Daca vreodata a fost nevoie de o "reinventare" a businessurilor noastre, termen folosit frecvent in ultimii ani, acum aceasta reinventare este calea catre un nou ciclu de crestere.
Octavian Pantis este Managing Director, TMI Romania
