Nu se poate contesta, cu temei, ca Ion Iliescu a dominat, din punct de vedere politic, perioada post-decembrista. Daca aceasta dominare a fost benefica pentru Romania, asta este o alta chestiune. Ion Iliescu este produsul comunismului luminat. sansa lui de a fi cu adevarat util tarii s-a epuizat inainte de 1989. Marginalizarea sa in partidul comunist l-a impiedicat sa isi puna in practica ideile reformatoare in marginile gandirii marxiste.
Succesul lui Ion Iliescu in politica post-decembrista este explicabil prin abilitatea de a solidariza fortele conservatoare. Intr-o prima etapa, el s-a aflat in fruntea celor care au impiedicat, cu obstinatie, masurile de reforma a economiei si a sistemului politic. intr-o a doua etapa, care continua si astazi, el a oferit girul sau celor care, intelegand in sfarsit ca nu mai este posibila intoarcerea la comunism, au gestionat desprinderea de vechiul sistem in folos propriu. Capitalismul de cumetrie este rezultatul economic al actiunii celor care au profitat de autoritatea politica a lui Ion Iliescu. Desi a incriminat, in mod ipocrit, acest fenomen, Ion Iliescu i-a protejat, in mod direct sau indirect, tocmai pe cei care au transformat economia romaneasca intr-o sursa de rente, de beneficii si avantaje personale.
Dar presedintele nu s-a multumit cu acest succes politic. El a avut si are chiar ambitii teoretice. Dupa ce a fost fascinat de modelul suedez, de democratia originala, de modelul "tigrilor asiatici", dupa ce ne-a speriat cu primejdiile globalizarii, a lansat recent modelul social romanesc, a infierat derapajele crestin-democratiei si ale liberalismului, prezentand in culori roze ideile social-democratiei.
Desigur, contributia sa teoretica trebuia sa fie incununata cu numeroase titluri de doctor honoris causa. O recenta ceremonie de acest fel, la SNSPA, i-a prilejuit lui Ion Iliescu un nou atac la adresa proprietatii private. Chiar daca nu a mai considerat-o un moft, nu a ezitat totusi sa o puna din nou la zid, tunand si fulgerand impotriva asa-zisei restauratii. Desi Romania este in continuare condamnata de Curtea Europeana de la Strasbourg ca urmare a modului in care unii judecatori au urmat cu fidelitate indrumarile date de Ion Iliescu la Satu Mare, in 1995, in legatura cu aceeasi chestiune a restauratiei, iar cetatenii suporta din buzunarul lor consecintele financiare ale gafei prezidentiale, totusi, refacerea structurii proprietatii private este privita si astazi ca o sperietoare. Cand este insa vorba de imbogatirea clientilor politici, presedintele devine dintr-o data ingaduitor cu proprietatea privata. in aceste conditii, este normal sa evoce "evidentul esec ideologic, dar mai ales practic al terapiei de soc ca instrument al schimbarii de sistem economic si social in tarile foste socialiste", intrucat o asemenea terapie nu ar mai fi lasat timp clientilor politici sa extraga sistematic, in folosul lor exclusiv, rentele din economie si sa devina beneficiarii privilegiati ai procesului de privatizare.
Ion Iliescu deplange si saracia, si discrepantele dintre bogati si saraci, dar uita ca asa-zisii social-democrati au creat miliardarii de carton prin devalizarea bancilor in perioada 1990-1996, au monopolizat procesul de privatizare si au incurajat nasterea si consolidarea baronilor locali. Cei mai multi bogati nu se afla nici in zona crestin-democrata, nici in zona liberala, ci in tabara social-democratiei originale, propovaduite de presedinte.
Reducerea liberalismului la "fetisizarea pietei libere" si la "eliminarea implicarii statului in economie" este un demers demn de inaltimea teoretica a interventiilor prezidentiale. Liberalismului la care se face trimitere, intr-o forma simplista, este doar unul dintre curentele gandirii liberale contemporane. Familia gandirii liberale este mult mai diversa decat o vede presedintele, iar politicile liberale nu fac abstractie nici de masurile sociale, nici de functia de reglementare a statului in economie, chiar daca tind, in mod firesc, la o limitare a acesteia. Este cel putin bizara aversiunea fata de liberalism, cat timp actualul guvern a semnat, chiar daca sub influenta organismelor internationale, acorduri economice care il obliga la aplicarea unor masuri liberale. Numai lipsa de convingere in aplicarea acestor masuri explica de ce Romania nu a obtinut inca statutul de economie functionala de piata.
Alergia prezidentiala la ideea cotei unice de impozitare poate fi considerata, la prima vedere, ca expresia unei veritabile social-democratii. In realitate, este doar un reflex al gandirii egalitariste, care diminueaza dramatic sansele relansarii economice a Romaniei. Excesul de fiscalitate este o povara imensa pe umerii sectorului privat, singurul motor eficient al economiei. Irosirea sau chiar furtul banului public, demotivarea intreprinzatorilor si descurajarea investitiilor straine sunt consecintele acestei politici fiscale.
Problemele sociale ale cetatenilor Romaniei nu pot fi rezolvate fara crestere economica, iar aceasta nu este posibila prin promovarea ideilor social-democrate, ci numai prin aplicarea consecventa a politicilor liberale. Diferenta dintre programele social-democrate si cele liberale nu consta in prezenta sau absenta masurilor sociale, ci in natura acestor masuri. Politicile sociale liberale nu incurajeaza cresterea numarului de asistati, ci tind la integrarea acestora intr-un sistem producator de profit. Numai in cazurile in care o asemenea integrare nu este posibila asistenta sociala devine acceptabila, dar cu precizarea destinatiilor, astfel incat beneficiarii sa fie cei aflati cu adevarat in nevoie.
Atacul prezidential la adresa liberalismului si a conservatorismului autentic imbina clisee ale gandirii marxiste cu inertii mentale populiste. Intr-un an electoral in care guvernantii nu pot infatisa alegatorilor implinirea promisiunilor facute in momentul preluarii puterii, demonizarea ideilor liberale, specularea demagogica a reflexelor si a spaimelor celor marginalizati social, aservirea mass-media si monopolizarea celorlalte resurse de campanie, mai ales a celor financiare, sunt instrumentele cu care social-democratia originala a lui Ion Iliescu incearca sa blocheze ascensiunea Aliantei P.N.L.-P.D. si sa pastreze puterea in beneficiul propriei clientele politice.
