Trei ani si jumatate i-au trebuit Guvernului ca sa-i raspunda Regelui Mihai la cererea pe care a inaintat-o in vara anului 2001 pentru restituirea domeniului Peles. Este un rastimp destul de indelungat daca ne gandim ca exista o lege in baza careia fostul suveran si-a cerut aceste drepturi (Legea 10, de restituire a imobilelor nationalizate) si, mai ales, anuntase ca nu intentioneaza sa foloseasca personal domeniul construit de strabunicul sau, Carol I, si desavarsit de bunicul - Ferdinand.
Sa ne amintim ca primele reactii ale unora dintre membrii Guvernului la acea vreme, este vorba despre Serban Mihailescu si de Octav Cozmanca, au fost dezarmante. S-a vorbit atunci ca in vremurile dezavuate de toata lumea, s-au luat in calcul banii pe care statul i-a ivestit de-a lungul timpului pentru intretinerea Pelesului, a Pelisorului sau a Foisorului si asa a iesit la iveala o doctrina care a tinut tara atatia ani pe loc - sfidarea dreptului natural al proprietatii.
Gestul de zilele trecute al Guvernului pare sa fie acceptat de fostul rege. Mesagerii sai au declarat ca Mihai I doreste ca poporul sa fie in continuare beneficiarul acestui complex arhitectural, prin intretinerea de catre stat a valorilor de patrimoniu pe care le detine. Regele a mai cerut si o declaratie din partea autoritatilor romane prin care sa fie restabilita in mod public conjunctura in care a fost alungat din tara - cu lista de bunuri care i-au fost confiscate de catre comunisti. Poate si pentru ca in anii exilului regal au aparut o serie de carti de indoctrinare comunista, in care romanul nascut in comunism afla ca familia regala a parasit Romania insotita de unul sau doua trenuri (dupa scolile politruce de gandire) incarcate cu bunuri care i-ar fi asigurat un trai indestulat.
Suma la care s-au oprit negocierile este de 30 de milioane de euro. Este simbolica, numai daca ne gandim ca valoarea cladirilor care intra in componenta Domeniului Peles nu este estimata pe piata. Pentru autoritatile romane, insa, se creeaza un precedent de care trebuie sa fi tinut seama. Este vorba despre despagubirile pe care orice guvern care va urma va trebui sa ia nota, pe care va trebui sa le calculeze de-aici inainte. Asta pentru ca, desi avem lege de restituire, desi sunt multe cazurile in care nu se mai poate sau nu se mai vrea ca imobilele respctive sa fie acordate in natura, nu avem o lege a despagubirilor. Problema o constituie, fireste, sursa de acordare a unor astfel de despagubiri.
In cazul Peles, ministrul de Finante a pomenit veniturile din privatizare, dar intrebarea este daca a vandut la preturi atat de bune Romania ce a scos la privatizare incat sa se bazeze pe aceste fonduri la restituirile pe care le pretind si alti cetateni. In celelalte cazuri, ale celor care nu fac parte din familii regale, s-a vorbit despre posibilitatea acordarii unor actiuni la tot felul de intreprinderi (despre care nu se stie cat de rentabile sunt) sau chiar de bugetul de stat. Este vorba, in cea mai mare parte a cazurilor, de imobile de locuit, care, in mare parte, sunt ocupate de alte persoane. Or, in aceste conditii, se pune intrebarea cine plateste toate aceste greseli ale trecutului?
Despre reconcilierea fostului suveran cu actuala putere se tot vorbeste si se masoara natura relatiei dintre rege si locatarul de la Palatul Cotroceni de patru ani. Despre reconcilierea cu dreptul la proprietate, se pare ca mai avem de asteptat.
* Adelina Radulescu este sef departament Politic la ZF
