Nimic nu mai arata ca inainte de alegerile locale. Toate cautarile, cererile de demisie si anunturile de restructurare care s-au vanturat in sanul Delegatiei Permanente a PSD tradeaza debusolarea conducerii partidului dupa aflarea rezultatelor de pe 6 si 20 iulie. paan atunci traise intr-un "dolce far niente", alimentat de sondaje de opinie cu scoruri intre 45 si 50% proiectate cu veselie pentru alegerile generale din noiembrie 2004. Era aproape gata si proiectul bugetului pe 2005, iar ministrul Tanasescu discuta la Washington masuri ce urmau sa fie implementate la 1 ianuarie 2005.
Si deodata au cazut ca un traznet rezultatele de la locale. De aproape trei saptamani conducerea PSD le tot analizeaza si mereu amana rezultatul analizei. Lunea trecuta, membrii Delegatiei Permanente au fost convocati la Cotroceni de catre presedintele Iliescu la un mare sfat cu usile inchise pazite de SPP-isti, ca nu cumva sa razbeasca ceva in presa. Dar si presedintele pare a fi fost consterant de surpriza de la locale. din ceea ce a respirat din aceste conciliabile secrete, Iliescu atribuie esecul acelor greseli de guvernare pe care el nu le-a comis niciodata. Cum era de asteptat, nu a pierdut nici acum ocazia de a-i trage o cotonogeala lui Nastase, criticand faptul ca partidul s-a identificat cu guvernul si ca prim-ministrul este si presedintele partidului. Era mai bine, observa nostalgia Iliescu, in perioda 1992-1996, cand la conducerea partidului si a executivului erau doua persoane diferite. Sa adaugam noi, mai ales ca ambele persoane se intelegeau perfect in taraganarea reformei economice. "Acum se merge direct cu elicopterul la intalnirile cu oamenii", le-a reprosat Iliescu demnitarilor cu ochii lasati in jos. Fara sa pomeneasca de baroni, ca pe unii i-a crescut el, presedintele a mentionat imaginea ca partid corupt, onfensat mai cu seama de ostentatia cu care unii lideri locali isi afiseaza averile. Daca ar fi mai discreti, poate imaginea partidului nu ar fi atat de provocatoare.
Bineinteles, Iliescu a reamintit scrisoarea pe care el a transmis-o PSD in februarie 2001, cand s-a despartit de partid. Nimeni nu a tinut cont de avertismentele din acea scrisoare: "puterea care corupe" (fenomen sintagma a Lordului Acton?), sau "lupta cu moravurile mai vechi sau mai noi, cu indiferenta si opacitatea in fata greutatilor de zi cu zi, cu carierismul si cu tentatia abuzului de putere".
Pana la urma, conclavul de la Cotroceni nu a ajuns la un raspuns la vesnica intrebare "Ce e de facut?". Dupa cum am mai sustinut, restructurarea si in special reducerea numerica a celor 17 presedinti poate ameliora procesul decizional, dar nu ofera solutia problemei ridicate de esecul de la locale. Problema este mult mai profunda si ma intreb chiar daca conducerea PSD este in stare sa sape atat de adanc ca sa-i dea de fund.
Speculatiile in presa cu privire la o iminenta ruptura intre Iliescu si Nastase subapreciaza coordonatele actualei conjuncturi politice nationale si internationale. Iarna trecuta, cand tensiunea relatiilor dintre cei doi atinsese un grad inalt, conjunctura era diferita. Isi puteau permite luxul unei confruntarim publice. Acum sunt nevoiti sa-si struneasca mai bine nervii, de fapt orgoliu. Teza mea este ca conflictul intre cei doi se balanseaza intre doi factori: orgoliul si calculul. Cand orgoliul ameninta functionarea puterii, intra in joc calculul politic, iar Iliescu este destul de experimentat ca sa stie pana unde poate intinde coarda. Cred ca traim un asemenea moment, iar initiativa destinderii ii apartine in intregime, deoarece in prezent challengerul nu-i mai ameninta pozitia de number one.
