Cand le-a spus romanilor ca vor avea nevoie de 20 de ani pentrua deprinde democratia, Silviu Brucan a devenit tinta unui oprobriupublic pe atat de virulent pe cat era de nemeritat. Prognozadomniei sale s-a dovedit a fi cel putin corecta, daca nu chiaroptimista. Acum, la aniversarea a doua decenii de la cadereacomunismului, este insa mult mai oportun sa lansam dezbatereadespre urmatorii douazeci de ani.
Cum vrem sa arate Romania anului 2029? Ce fel de societate ledorim copiilor care se nasc astazi? Cum va arata economia care vafi motorul acelei societati? Nu este deloc prematur sa ne punemastfel de intrebari acum. Dimpotriva, contextul este ideal pentru agasi un raspuns la aceste intrebari.
Este de la sine inteles ca orice discutie a urmatorilor douazecide ani trebuie sa porneasca de la o evaluare sobra a ultimilordouazeci. Stim ca nu suntem acolo unde am vrea sa fim, acolo undeRomania merita sa fie. De la disparitatea intre diverse paturisociale la prea putinii kilometri de autostrada, semnelesubdezvoltarii Romaniei ne intampina la tot pasul.
De asemenea, mai stim si cum am ajuns unde suntem: scandaluripolitice, falimente bancare, coruptie, inflatie, privatizari dubiosexecutate, ca sa nu mai vorbim de mult prea des citata "greamostenire" a fostului regim.
Acest pomelnic de pacate ale tranzitiei este insa incomplet sisuperficial. De aceea, atunci cand ne gandim la urmatoarele douadecenii nu este insa suficient sa spunem ca vrem opusul ultimelordoua. Vremea profetiilor despre trecut s-a incheiat.
Problemele profunde pe care nu le-am atacat in ultimii 20 de anisi care impun atentie tin de lipsa de continuitate in proiecte dedezvoltare (putinele care au existat), politizarea administratieipana la nivelul la care aceasta e cvasi-paralizata, subordonareaeconomicului la politic cu rezultate care includ acele privatizarisubevaluate si pripit executate.
Trebuie astfel sa realizam ca sfarsitul crizei nu ne poateprinde cu modelul de crestere economica pe care il aveam inainte sainceapa criza. Da, ne dorim relansarea creditarii, dar nu ne dorimrevenirea la creditul cu buletinul. Da, ne dorim ca romanii sa aibasuficienta incredere in viitor incat sa reia consumul, dar nu vremca acesta sa fie principalul motor al cresterii PIB-ului.
Solutia pentru iesirea Romaniei din criza nu vine din miracole,ci din dezvoltare durabila. Dezvoltarea durabila nu vine dinpomeni, ci din oportunitati. Oportunitatile trebuie fieidentificate, fie create, la scara larga, in toate sectoarele deactivitate ale societatii.
Acest lucru se intampla mult mai eficient atunci cand cele maibune minti ale Romaniei, indiferent de unde activeaza, se reunescintr-un for unde pot discuta de o maniera non-partizana si onestaproblemele si provocarile cu care ne confruntam. Intr-un peisajpolitic in care urgentul o ia inaintea importantului, iar cacofoniacotidianului obtureaza probleme autentice, este nevoie mai mult caoricand de un mecanism prin care cele mai importante si incomodechestiuni sa poata fi transate de cele mai bune si implicate mintiale Romaniei, un for in care ideile si calitatea lor saprimeze.
Un inceput al acestei dezbateri este reuniunea anuala aconsiliilor directoare ale prestigiosului Institut Aspen care areloc la Bucuresti in aceasta saptamana. Aceste consilii reunescreteaua globala Aspen, de la institutul-mama din SUA la cele dinIndia, Germania si Italia si intre care filiala din Romania estecea mai noua. Tema acestei reuniuni este tocmai reflectia asupracelor doua decenii de la caderea comunismului si asupra viitorilordouazeci de ani pentru Europa de Est, dar si pentru restullumii.
Pentru Romania, rezultatul unei astfel de dezbateri trebuie saumple un gol al ultimilor 20 de ani un nou Proiect de Societate.Acest obiectiv va fi totodata corectarea unei erori de care si eusunt vinovat, aceea de a fi confundat integrarea Romaniei in NATOsi UE cu un obiectiv strategic ce va aduce de la sine un lung ciclude pace, stabilitate si prosperitate.
Iata insa ca actuala criza ne-a aratat, cu brutalitate, ca desiintegrarea euroatlantica a fost indispensabila si obligatorie, eanu tine loc de competitivitate economica, de infrastructuriperformante sau de oameni bine educati.
Discutia despre urmatorii douazeci de ani trebuie sa fie unadespre un proiect national in care sa credem si in care sa investimcu totii, dincolo de ideologie si de cicluri electorale.
Mircea Geoana este presedintele Institutului AspenRomania si al Partidului Social Democrat, precum si candidatul lapresedintia Romaniei din partea acestuia din urma
