Asumarea raspunderii Guvernului in fata Parlamentului pe pachetul de legi privind justitia si proprietatea este un eveniment cu numeroase implicatii asupra raporturilor de putere, dar si a pozitionarii actorilor principali de pe scena politica. Asumarea raspunderii este totodata un test important al sustinerii de care se bucura Guvernul si premierul Tariceanu in particular.
Speculatiile care s-au facut pana acum privind posibilitatea sa asistam la primul moment al procesului de declansare a alegerilor anticipate sunt neintemeiate. Guvernul are majoritatea parlamentara care sa impiedice un succes al motiunii de cenzura initiate de PSD. Schimbarea de atitudine a lui Vadim, care a atacat violent PSD, asigura coalitiei guvernamentale un plus de voturi linistitor. De asemenea, ipoteza potrivit carei parlamentari ai PD ar profita de faptul ca votul este secret pentru a forta caderea guvernului si, pe cale de consecinta, alegerile anticipate, este si ea neralista avand in vedere miza - pachetul de legi privind justitia si proprietatea - adica nucleul ofertei politice a Aliantei D.A. si a presedintelui Basescu. Practic, o eventuala tradare in cadrul coalitiei pe aceasta chestiune ar insemna compromiterea definitiva a mesajului politic al puterii, lucru pe care nu si-l permite nici o formatiune politica din arcul guvernamental.
Asumarea raspunderii a generat insa o situatie imbucuratoare. Schimbul de scrisori dintre Nastase si Tariceanu, completat de interventiile lui Geoana impotriva pachetului legislativ al Guvernului reprezinta prima disputa adevarata pe probleme de fond legate de guvernare. Pana acum, din cauza framantarilor interne din PSD, ciocnirile putere-opozitie au lipsit sau au vizat mai degraba subiecte superficiale, cu implicatii secundare asupra modului in care este guvernata tara. De data aceasta insa, conflictul este unul de substanta: atat ideologic (legile proprietatii reflecta o viziune de dreapta, liberala), cat si sistemic (legile privind justitia vizeaza modificari fundamentale ale raportului dintre institutii fundamentale ale statului).
In ceea ce priveste legatura cu agenda integrarii, introdusa in discutie de primul-ministru, ea este mai degraba o tactica politica menita sa puna presiune asupra opozitiei pe ideea ca orice vot impotriva legilor proprietatii si justitiei este un vot impotriva integrarii. Argumentul nu este valid pentru ca multe din prevederile cuprinse in pachetul legislativ nu doar ca nu sunt cerute de UE, dar unele chiar au probleme la o confruntare cu o grila normativa europeana. Jocul politic este insa dur si de aceea fiecare actor arunca in lupta toate argumentele posibile pentru a obtine nu doar un succes politic, ci si unul de imagine.
Pentru Calin Popescu-Tariceanu personal, schimbul epistolar cu Nastase a reprezentat o oportunitate excelenta de a iesi din defensiva. Aceasta este explicatia entuziasmului cu care premierul a raspuns la scrisoarea sefului Camerei Deputatilor. Fiind dominat copios la toate capitolele de presedintele Basescu, Tariceanu a vazut in disputa cu Nastase o excelenta ocazie de a-si afirma mesajul, de a-si mari vizibilitatea si de a poza ca lider inflexibil al puterii in relatia cu PSD. Practic, prin gestul sau, premierul a urmarit sa sparga monopolul exercitat de presedintele Basescu asupra temelor majore de dezbatere din societate. Nu stiu inca daca schema i-a reusit pe deplin, dar in mod cert concurenta dintre cele doua Palate pe momente si declaratii spectaculoase (a se vedea si catalogarea de catre Tariceanu a schimbarilor doctrinare ale partidelor politice drept imorale) se va intensifica in perioada urmatoare.
Un deficit al dezbaterii pe chestiunile proprietatii si justitiei este faptul ca partidele politice si-au concentrat atentia pe razboiul politic, dar au omis sa explice cetatenilor foarte clar care este miza disputei. De aceea, in acest moment, opinia publica nu stie foarte clar de ce sunt utile legile proprietatii in varianta liberala, care sunt dezavantajele lor punctate de social-democrati, de ce e bine ca politicul sa numeasca judecatori si procurori, sau de ce nu este bine ca acest lucru sa se intample. Neimplicarea publicului in problemele presante aflate pe agenda politicienilor este o problema foarte veche care tine de educatia politica a partidelor si a publicului in general. Ea nu va fi rezolvata decat in momentul in care cultura politica din Romania va deveni una participativa sau atunci cand politicul va manifesta o mai mare responsabilitate a actului politic. Adica peste multi, foarte multi ani..
Remus Stefureac este doctorand in stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative
