In urma cu un an, nu erau prea multi cei care acordau vreo sansa Aliantei PNL-PD sa ajunga la putere. Era lansata oficial o constructie politica devenita o institutie politica numai prin vrerea exclusiva a doi lideri - Theodor Stolojan si Traian Basescu.
Trebuie sa ne amintim ca proiectul ca atare, alianta a celor doua partide, cu liste parlamentare comune si cu un presedinte sustinut de aceste doua formatiuni, i-a apartinut lui Valeriu Stoica. Opozitia insa de la vremea respectiva fata de aceasta formula l-a indepartat pe Stoica de principalul post al liberalilor, acela de presedinte al PNL.
A durat un an si jumatate pana cand Alianta s-a constituit, a fost inregistrata la tribunal, si nu usor, ci dupa ce a depasit mai multe oprelisti din partea PSD si a unor sustinatori ai acestuia.
In Parlament, Alianta functiona ca atare de ceva timp, si pentru ca ambele partide aveau o abordare similara a legilor, a realitatilor din Romania. La prima vedere, cineva ar putea spune ca statutul pe care il aveau cele doua formatiuni, acela de partide aflate in opozitie, le-a unit. Unul dintre liantii care au tinut impreuna PNL si PD in vremea din urma a fost, am putea spune, raportarea la PSD. S-au exprimat ca partide de opozitie la PSD, criticandu-l pentru ceea ce au numit metodele autoritariste cu care si-a subordonat Parlamentul, lumea afacerilor si a aruncat in deriziune organizatii ale societatii civile.
In multe randuri, mai ales pana sa se constituie ca alianta, despre PNL si PD s-a spus ca sunt prea slabe, ba la un moment dat se vorbea chiar de un joc duplicitar pe care liberalii l-ar fi facut (sub conducerea lui Valeriu Stoica), din care PSD a iesit in avantaj. O opozitie fara vlaga il determina pe partidul aflat la putere sa nu-si mai impuna limite.
In aceasta ecuatie, cel mai afectat a fost Partidul Democrat. In urma cu un an si jumatate, despre partidul condus de Traian Basescu se putea spune ca aproape era in pragul esecului. Reusise aproape dezmembrarea pe care o trasase ca sarcina de partid Adrian Nastase. Este vorba despre apelul pe care l-a facut Nastase, din postura de lider al partidului aflat la putere, de a distruge PD, fie prin fuziunea cu PSD (pentru ca nu ar fi fost utile doua partide de sorginte social-democrata), fie prin racolarea oamenilor. Racolarea a fost asidua si multi au cazut in capcana intinsa de PSD. Dupa ce mai multi primari sau consilieri locali au trecut la partidul aflat la putere a urmat etapa parlamentarilor. Au plecat destui si influenti. Lovitura de gratie a dat-o Petre roman, cel care prin plecarea din PD a condus la desfiintarea grupului parlamentar senatorial al Partidului Democrat. Si PNL a pierdut oameni in favoarea PSD, dar mai putini si mai ales din esalonul alesilor locali. PSD i-a tratat ca pe tradatori, pe cei mai multi dintre ei. La alegerile locale si parlamentare, pe listele PSD nu s-au regasit prea multi dintre cei racolati in timpul mandatului.
In ultimii patru ani, dar si din timpul anilor 97-2000, trebuie ca oamenii Aliantei sa fi invatat multe. Altfel, suportul electoral pe care s-a constituit victoria lui Traian Basescu se pot risipi dintr-odata.
Daca Alianta va face guvernul, este important pe cine anume va distribui in principalele posturi. Este nevoie acum de cei mai buni administratori pe care i-a avut Romania in cincisprezece ani. Este nevoie de performanta si fermitate. Mai mari decat ale tuturor ministrilor luati in parte, dintre cei eficienti, pe care i-am urmarit cu totii in ultimii 15 ani. Tot ce nu s-a facut in cincisprezece ani, trebuie facut in doar doi ani, cati au mai ramas pana la 1 ianuarie 2007. Tot ce s-a facut bun trebuie consolidat, tot pana la 1 ianuarie 2007.
Este important daca strategia pe care o urmeaza acum Alianta are in vedere si promovarea oamenilor calificati, dar mai ales competenti. Este, la fel de important, daca nu se vor baza exclusiv pe Traian Basescu. Va fi presedinte, a spus ca se va implica in gestionarea tarii, dar nu le poate face pe toate de la Palatul Cotroceni.
Daca Alianta va fi cea care va forma guvernul este capital sa dea dovada de capacitarea efortului, de eficienta si de anvergura. Este nevoie ca fiecare roman sa inteleaga ca ne asteapta vremuri in care va trebui sa strangem din dinti. Si mai este nevoie ca fiecare sa aiba increderea ca, dupa cincisprezece ani de fosgaiala prin mocirla tranzitiei, avem nevoie sa aflam ca tranzitia s-a incheiat. Sa simtim ca am iesit si din postcomunism, din epoca in care am cautat cea mai buna doctrina. Ar fi momentul sa intram in era eficientei si, de ce nu, (ca nu e prea mult!), a bunastarii.
S-au adunat, in acesti cincisprezece ani, mai multe generatii care nu mai au timp sa astepte. Sunt tinerii care termina acum scolile si nu mai au timp sa vada cum prosperitatea ii poate sau nu intretine la ei acasa. Generatia celor care erau cu scolile pe terminate la momentul revolutiei, acum oameni maturi si cu energiile nemangaiate, nu mai are nici ea timp. Si oamenii acestia vor ca anii pe care i-au petrecut in tranzitie sa se sfarseasca, iar idealurile pentru care au ramas in tara sa se aseze, odihnit, in realitate. Parintii lor, acum la indecentul statut de pensionari in Romania, au acum ultima sansa, cat contactul lor cu lumea mai este inca valabil, sa vada ca a trai in bunastare si intr-o democratie concreta, europeana, este un lucru firesc, pe care il simti in cotidian.
Peste toate aceste asteptari ar trebui sa cumpaneasca aceia care vor forma guvernul. Oricare ar fi ei. Pentru toate aceste sanse pe care le au in fata ar trebui sa fie responsabili. Indiferent daca se erodeaza la guvernare, chiar si cu riscul de a pierde voturi, ar putea fi guvernarea care ramane in istorie pentru ca anunta includerea Romaniei intre tarile Uniunii Europene. Altfel, istoria imediata ii va uita.
* Adelina Radulescu este sef al Departamentului politic de la Ziarul Financiar
