Furtuna starnita de parlamentarii europeni Emma Nicholson si Arie M. Oostlander, care au propus suspendarea negocierilor cu Romania pentru aderarea la Uniunea Europeana, are la baza, intre altele, constatarea tentativelor repetate ale actualei guvernari de subordonare politica a justitiei. Or independenta justitiei este unul dintre principalele criterii politice de aderare. Daca, in ultimul timp, procesul de aderare la Uniunea Europeana parea sa fie impiedicat numai de neindeplinirea criteriilor care definesc economia functionala de piata, iata ca acum sunt puse in discutie, in cadrul Parlamentului European, chiar criteriile politice de aderare.
Guvernul Adrian Nastase, de la instalare si pana in prezent, a reusit performante remarcabile in utilizarea dublului limbaj: deplange cu lacrimi social-democrate saracia milioanelor de romani, dar isi imbogateste clientela politica in ritmurile capitalismului salbatic; emite reglementari anti-coruptie, dar nu ia nici o masura concreta impotriva baronilor care patroneaza coruptia; se lauda ca incurajeaza productia autohtona, dar deficitul balantei comerciale atinge cote alarmante; adopta proiecte de lege in legatura cu reforma justitiei, dar uita sa transfere puterii judecatoresti tocmai prerogativele care i-ar conferi o reala independenta.
Proiectul Legii privind organizarea judiciara si proiectul Legii privind statutul magistratilor sunt dovada intentiilor actualului guvern de a-si pastra controlul asupra puterii judecatoresti.
Din primul proiect rezulta ca bugetul curtilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate si al judecatoriilor este gestionat de Ministerul Justitiei, ministrul justitiei avand calitatea de ordonator principal de credite. Altfel spus, ministrul justitiei, membru al guvernului, arondat direct sau indirect unui partid politic, are cuvantul hotarator atat in legatura cu elaborarea bugetului, cat si cu privire la executia acestuia. Desi Consiliul Superior al Magistraturii este, potrivit Constitutiei, garantul independentei justitiei, bugetul puterii judecatoresti ramane la discretia ministrului. Or unde buget nu este, nimic nu este. Independenta justitiei fara autonomie bugetara este o vorba goala. Iata de ce amendarea proiectului Legii privind organizarea judiciara in sensul transferului atributiilor bugetare de la Ministerul Justitiei la Consiliul Superior al Magistraturii este o premisa indispensabila pentru independenta puterii judecatoresti.
Mai mult, prin acest proiect de lege, este inlaturata chiar autonomia bugetara a instantei supreme. In prezent, instanta suprema functioneaza pe baza unei legi proprii. Proiectul Legii privind organizarea judiciara propune abrogarea aproape integrala a Legii Curtii Supreme de Justitie, preluand practic, in corpul sau, cele mai importante dispozitii de organizare si functionare a inaltei Curti de Casatie si Justitie, cum se numeste instanta suprema in urma revizuirii Constitutiei. Asadar, actualul guvern nu se multumeste sa pastreze controlul bugetar asupra curtilor de apel, tribunalelor si judecatoriilor, ci doreste extinderea acestui control si asupra celei mai inalte instante judiciare.
Aparent, cele doua proiecte de lege inlatura competentele ministrului justitiei in procesul de recrutare si formare initiala a magistratilor, de numire a acestora in functie, de formare profesionala continua si de evaluare periodica, de promovare in functii superioare de executie si in functii de conducere. Este vorba insa numai de o aparenta. in realitate, ministrul justitiei pastreaza puternice instrumente pentru a-si asigura controlul asupra acestui proces. Mai intai, Directia de Resurse Umane, care monitorizeaza acest proces in toate dimensiunile sale, ramane in continuare in cadrul Ministerului Justitiei, in subordonarea administrativa a ministrului justitiei. in al doilea rand, desi Consiliul Superior al Magistraturii are, nominal, competenta de a propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor, precum si competenta de a promova magistratii, pe baza de concurs, in functii superioare de executie si in functii de conducere, influenta ministrului justitiei in aceste domenii ramane considerabila. Astfel, concursul pentru promovarea in functii de executie se organizeaza de Institutul National al Magistraturii, nu doar din dispozitia Consiliului Superior, ci si din dispozitia ministrului justitiei. Mai mult, Institutul National al Magistraturii este condus de un director si de doi adjuncti numiti prin ordin al ministrului justitiei. Acest Institut este finantat, de la bugetul de stat, prin ministerul justitiei, iar structura sa organizatorica, statele de functii si statele de personal se aproba de ministrul justitiei. Cat timp Directia de Resurse Umane si Institutul nu se vor afla sub autoritatea directa a Consiliului Superior al Magistraturii, ministrul justitiei va influenta procesul de recrutare, formare profesionala si promovare a magistratilor.
Este foarte probabil ca aceste observatii critice privind ezitarile Guvernului Adrian Nastase in domeniul reformei justitiei sa trezeasca o bine-cunoscuta reactie la adresa opozitiei: dar voi ce ati facut cand erati la putere? O asemenea reactie este paguboasa. Ea ignora un adevar elementar. in democratie, fiecare guvern este judecat de alegatori la implinirea mandatului. Absenta performantelor sau chiar contraperformantele guvernantilor de azi nu pot fi scuzate prin conduita guvernantilor de ieri. Fiecare guvern plateste pentru ceea ce a facut sau nu a facut el insusi.
Actualul guvern nu numai ca se incapataneaza sa isi conserve controlul politic asupra puterii judecatoresti, dar a reusit chiar sa blocheze mecanismele justitiei. Schimbarea competentei instantelor judecatoresti in materie civila, in vara anului trecut, a bulversat intregul sistem judiciar. Necunoasterea realitatii, perceperea abstracta a principiilor si ignorarea legaturii dintre acestea si practica, elemente care apar cu claritate din asa-zisa reforma a justitiei in viziunea actualilor guvernanti, au determinat limitarea accesului la justitie, lungirea la nesfarsit a proceselor si o confuzie generalizata. Reforma justitiei a fost transformata intr-un pat al lui Procust pe care risca sa sfarseasca tocmai partea viabila a puterii judecatoresti.
Valeriu Stoica este membru PNL, fost ministru al justitiei in perioada 1996-2000
