Criza interna a PSD a acaparat conducerea partidului intr-o asemenea masura incat nici nu a mai functionat ca partid de opozitie. Scriam in ianuarie ca dihonia din PSD, dar si cea din patrulaterul la putere, face ca ciocnirea putere-opozitie sa fie aproape inexistenta.
La PSD a dominat rivalitatea Iliescu-Nastase si mai toti stabii au defilat, prezentand drapelul fie unuia, fie celuilalt. A aparut o anumita delimitare regionala intre cei din Ardeal si cei din Vechiul Regat. Dupa competitia biologica intre cei doi, de la varsta la culturism, la finele sedintei de miercuri a Biroului Executiv Iliescu a facut o miscare- surpriza: a pus raportul sau la vot si a obtinut o aprobare quasi-unanima.
In raportul sau, Iliescu a pus accentul pe partid, potrivit vechii sale credinte ca partidul face totul. Marea greseala politica- a subliniat el- a constat in subordonarea partidului fata de guvern, o lovitura sub centura data lui Nastase. Iliescu a reprosat partidului ca nu s-a tinut de punctajul sau din 2001: ciocoismul unor lideri, parvenitismul, intoleranta, dorinta de imbogatire pe orice cale, ceea ce a justificat lansarea etichetei baroni centrali si locali. Ca de obicei, Iliescu a evitat sa nominalizeze pe cei vizati, desi se aflau alaturi de prezidiu.
Adrian Nastase si-a consacrat raportul analizei cauzelor care au dus la pierderea alegerilor, dupa care si-a asumat esecul competitiei prezidentiale.
Ca sa fiu obiectiv, nu poate fi ignorat faptul ca cei patru ani de guvernare Nastase au marcat realizari economice fara precedent in perioada postdecembrista. Asta m-a facut pe mine sa apreciez la mijlocul lui 2004 ca impotriva legii de fier din tarile postcomuniste ca partidul aflat la putere pierde alegerile, Nastase va face exceptie si va castiga cursa prezidentiala. El a si obtinut mai multe voturi decat PSD. Dar, in perioada electorala, Nastase a comis o serie de erori monumentale. Cea mai mare eroare a fost pervertirea exercitiului democratic al alegerilor interne de partid prin sacrificarea unor lideri locali populari si a unor tinere sperante pe altarul camarilei de la Cotroceni si al bagaretilor umanisti. Daca-i vorba de reforma in PSD, de aici trebuie inceput- respectarea alegerilor interne de partid.
Singurul lucru clarificat la sedinta de mircuri a fost randuiala organizatorica. Ca formula de conducere: un presedinte, un presedinte executiv si un secretar general plus 5-7 vicepresedinti. Presedintele executiv este destinat sa fie viitorul prim-ministru, conducand o echipa de viitori ministri (un fel de shadow cabinet) care vor monitoriza activitatea actualilor guvernanti si se vor specializa in domeniul respectiv. Secretarul general se va ocupa de viata de partid.
Delegatia Permanenta se desfiinteaza, iar deciziile politice curente vor fi luate de un Birou Executiv format din 21 de persoane, din care 8 vor reprezenta regiunile de dezvoltare.
Eu cred ca problema nr. 1 a PSD a fost si ramane structura baronilor, atat locali, cat si centrali, care si-au consolidat pozitiile in ultimii patru ani. Sunt insa foarte sceptic ca sub actuala conducere aceasta structura va fi demontata. La Congresul PSD e probabil ca Iliescu sa fie ales presedinte. Ca presedinte executiv nu vad alt candidat decat Adrian Nastase. Cel mai agresiv challenger este Miron Mitrea, autorul declaratiei antologice: "Eu spun ceea ce spune domnul Iliescu". Numai ca la Bruxelles nu se vorbeste romaneste si nici nu-l va avea alaturi pe Iliescu sa-i sufle la ureche ce sa spuna. Macar secretarul general sa fie mai tanar, ca in 2008 PSD sa nu apara cu un partid al gerontocratiei.
