"Daca in viitor vom lua decizia privatizarii, se va face intr-o formula care sa dea satisfactie capitalului national. Exista deja solicitari din partea unor patronate romanesti, in acest sens".
Ce frumos suna: "o formula care sa dea satisfactie capitalului national".
Mai frumos, mai elaborat decat raspunsul din 1995 al fostului presedinte al Fondului Proprietatii de Stat, Emil Dima, la intrebarea de ce a fost vandut Hotelul Intercontinental unui consortiu de firme controlat de fratii Paunescu, in conditiile in care a existat o oferta mai buna de la unul dintre cele mai mari lanturi hoteliere din lume, Marriott. "Pentru a asigura ramanerea acestui obiectiv turistic in proprietatea unor romani", a spus atunci Emil Dima, citat de Mediafax.
"Formularea" de acum ii apartine ministrului economiei si finantelor, Varujan Vosganian, care a anuntat la sfarsitul saptamanii trecute, odata cu schimbarea conducerii CEC, ce planuri are pentru singura banca de retail ramasa in proprietate de stat.
Iata ca dupa 18 ani de capitalism, oficialii romani -de stanga sau de dreapta - gandesc in aceiasi termeni, au aceeasi temere: sa nu vina strainii sa ne cumpere "tot", sa mai ramana si ceva "al nostru".
"Al nostru, al romanilor". Bine ca nu "am dat" Intercontinentalul la "straini", pentru ca faceau profit si "fugeau cu banii din tara". Asa, intre 2000 si 2005, Compania Hoteliera Intercontinental Romania SA (care a inclus si hotelul Lido pana in 2005) a avut pierderi in fiecare an, in total peste 20 de milioane de euro.
Suntem in Uniunea Europeana, intr-un spatiu de 27 de tari in care marfa, capitalul si oamenii circula liber, dar ideile corecte despre competitie par ca se opresc la granita, ca si in 1995.
Daca patronatele romanesti au bani si vor sa cumpere CEC-ul, de ce nu au depus o oferta cand a fost scoasa banca la privatizare anul trecut? Le trebuie conditii speciale? De ce ar avea patronatele romanesti dreptul la "satisfactie" si nu si cele unguresti sau austriece in fata celor americane sau australiene?
Ce inseamna de fapt capitalul "national"? Companiile detinute de oameni de afaceri romani inregistrate in strainatate sunt capital "national" sau "strain"? Dar firmele inregistrate in Romania detinute de un roman plecat in Australia sau Venezuela? Dar o firma cu pierderi la care statul e actionar majoritar, este "nationala" sau nu? Bancorex si Banca Agricola, care ne-au lipsit de sute de kilometri de autostrada prin pierderile lor de 3 miliarde de euro preluate la bugetul de stat, au fost companii "nationale" sau nu?
Iar "ai nostri" au fost actionari nu numai la Bancorex si Banca Agricola, ci si la Banca Internationala a Religiilor, Columna Bank, Banca Albina, Banca Populara Romana, Bankcoop, Dacia Felix, Banca Romana de Scont, Banca de Investitii si Dezvoltare, si la FNI, si la SAFI si la Caritas.
Toate au fost "formule" care au dat "satisfactie" capitalului romanesc. Inclusiv CEC-ul, in afacerea FNI.
Capitalul romanesc, ca si angajatii romani, nu trebuie nici defavorizati, nici favorizati. Are grija piata cine sa fie pe piata. Esti competitiv, de orice natie ai fi - roman, german, american sau rus - ramai pe piata. Nu esti, cauti altceva de facut, o alta piata.
Povestea cu firme "nationale" si capitalul "de stat" care a cedat "strainilor" axa majora a economiei - bancile, energia, industria - este o amagire pentru a acoperi interesele celor care sunt adevaratii stapani in aceste companii.
Electrica, Romtelecom sau Distrigaz erau de fapt inainte de privatizare nu ale romanilor, ci ale celor care le conduceau si ale politicienilor sau clanurilor de functionari din ministere care decideau cine sa le conduca. Exact cum este cazul in prezent la Hidroelectrica sau Termoelectrica, care fac pierderi sau profituri mai mici pentru ca vand energie sub pretul de cost. Asa a fost la Sidex, asa a fost Petrom inainte de privatizare.
Oamenii au infinit mai mult de castigat din competitia libera decat din protejarea unor firme, pe indiferent ce criteriu.
O companie este "nationala" cand clientii sai au de castigat din competitie, din satisfactia de a achizitiona un produs sau un serviciu bun si ieftin. Iar compania "straina" este de fapt cea care primeste subventii de la stat sau cea care impune printr-o pozitie de monopol bunuri si servicii la preturi incorecte. Nokia si Google sunt mult mai "nationale" decat CEC-ul sau Posta Romana.
Este o lege naturala a economiei, pentru ca este o lege a firii. Nu poate nimeni convinge un copil sa bea o cana cu lapte "romanesc", "national", daca nu-i place. Nu poate convinge guvernul pe nimeni sa treaca pragul la CEC daca nu are produse bune (decat daca il obliga, cum este cazul acum, pentru plata a tot soiul de taxe), si nu poate convinge pe nimeni guvernul ca trebuie dat CEC-ul unor actionari "nationali" care platesc mai putin.
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
