Joia trecuta a venit o veste buna de la Bruxelles. Capitolul referitor la extindere din documentul final al Consiliului European confirma cele mai optimiste asteptari ale romanilor. Sefii de state ai celor 25 de membri ai UE nu numai ca reafirma intentia de a admite Romania si Bulgaria in 2007, dar decid deja inceperea in luna iulie a redactarii tratatelor de aderare pentru cele doua tari. Desi Bulgaria a incheiat negocierile, textul nu face nici o diferentiere intre candidaturile celor doua tari pe care le trateaza la pachet.
Cel de al doilea paragraf al capitolului saluta progresele extrem de substantiale inregistrate de Bulgaria si Romania in negocierile de aderare si reafirma obiectivul comun al Uniunii de a primi cele doua state ca membri in ianuarie 2007, si aici vine o precizare importanta: "daca sunt pregatite". Mai este in comunicat o fraza-cheie: Uniunea va monitoriza indeaproape pregatirile si implementarea angajamentelor asumate in toate domeniile acquis-ului comunitar.
Ar fi cea mai mare eroare daca ne-am culca pe o ureche si am considera ca problema aderarii in 2007 e transata.
Mai intai sa ne punem intrebarea: de ce Bulgaria a luat-o inainte in procesul de aderare? Este stiut ca pe la mijlocul anilor '90 Bulgaria se chinuia in febra unor grave suferinte economico-financiare care au culminat intr-un colaps financiar. Economia tarii a fost pusa sub control financiar strain. Aceasta cadere in gol a produs o comotie cerebrala la scara nationala, asa incat bulgarii au salutat pe fostul rege Simeon ca un salvator si si-au pus toate sperantele in guvernul acestuia. Simeon a aplicat imediat o terapie de soc care a reformat economia in mod radical, astfel incat in 2002 Comisia de la Bruxelles a acordat Bulgariei statutul de economie de piata functionala. Intr-un ritm accelerat, guvernul bulgar a incheiat la negocieri un capitol dupa altul pana la terminarea lor saptamana trecuta.
Nu e aici locul sa analizam ce s-a petrecut in acest timp in Romania. Fapt este ca abia in 2000 - 2001 economia romaneasca a iesit din lancezeala si a inceput reforma ei radicala.
Ca urmare, Romania a ramas in urma si cu negocierile la Bruxelles. Luna trecuta negociatorii romani au obtinut un succes neasteptat - au incheiat capitolul agricultura, care fusese programat pe doua semestre ale acestui an, fiind socotit a fi cel mai dificil capitol romanesc. Totodata s-a perfectat capitolul buget-finante, iar dupa spusele ministrului de externe irlandez care conduce operatiunile, inca doua capitole - libera circulatie a serviciilor si energia - vor fi incheiate pana la finele lunii iunie. Vor ramane patru capitole grele: reforma justitiei si administratiei, mediul, concurenta si politica regionala. In ce priveste reforma justitiei, s-au elaborat cele trei legi pertinente, dar in textul legii privitoare la organizarea judecatoreasca s-a bagat un "fitil" care tinde sa limiteze autonomia Parchetului National Anticoruptie, ceea ce l-a facut pe presedintele Iliescu sa returneze Parlamentului acest text, cerand in mod expres sa se specifice deplina autonomie a acestei institutii, personalitatea juridica proprie si atributia de ordonator principal de credite a sefului ei.
Si reforma administratiei este o cerinta greu de satisfacut, deoarece nu e vorba numai de masuri legislative si organizatorice, ci si de o schimbare de mentalitate. Aceasta reforma presupune crearea unei clase profesionale care sa priveasca serviciul public ca o cariera de-a lungul intregii vieti. Iar asa ceva inca nu exista la noi.
In sfarsit, sa amintim aici ca la incheierea oficiala a negocierilor cu Bulgaria, documentul contine o clauza care nu s-a regasit in cazul primelor zece candidate. Ea se numeste "clauza de siguranta" si instituie un sistem de monitorizare riguros a modului in care guvernul bulgar va pune in practica angajamentele asumate, iar in cazul in care rapoartele de monitorizare vor semnala neindepliniri, Uniunea Europeana isi rezerva dreptul de a amana cu un an aderarea Bulgariei. Este evident ca si in cazul Romaniei se va aplica aceeasi clauza de siguranta, aceasta fiind impusa de constatarea ca, la intrarea in UE a celor zece tari, unele din aceste tari fusesera deficitare in aplicarea angajamentelor asumate. Un motiv in plus pentru a sublinia o data mai mult seriozitatea si responsabilitatea cu care trebuie sa privim procesul de aderare la UE.
