Decizia BNR de a trece din anul 2005 la tintirea inflatiei, ca metoda de politica monetara, reprezinta asa cum voi argumenta in continuare, o lovitura de imagine data de banca centrala. In interviul domnului viceguvernator Cristian Popa au fost prezentate succint si intr-un limbaj de sorginte "Alan Greenspan" avantajele acestei schimbari de strategie; este nevoie de aceea sa analizam ce se ascunde in spatele unei astfel de masuri.
Pentru inceput, sa vedem ce spune experienta altor banci centrale in acest domeniu. Sistemul 'inflation targeting' a fost adoptat de bancile centrale din Marea Britanie, Canada, Noua Zeelanda, Australia, precum si majoritatea tarilor de marime mijlocie si cu economie deschisa, inclusiv tarile cu economie emergenta (din America de Sud si Asia) si economiile in tranzitie din Europa Centrala si de Est. Aparent, sistemul se adreseaza in special economiilor deschise si de marime mijlocie. Cu toate acestea, si Fed, banca centrala a SUA, desi declara ca nu a imbratisat aceasta tehnica, utilizeaza in mod extensiv politici de mentinere la un nivel scazut si stabil al inflatiei, precum si imbunatatirea transparentei procesului sau decizional, politici care stau si la baza metodei de tintire a inflatiei (Ben S. Bernanke - A Perspective on Inflation Targeting, March 2003). Pe de alta parte, Banca Centrala Europeana si-a declarat incapacitatea de a utiliza aceasta metoda, din cauza lipsei unor date istorice pentru a construi modelul statistic de calcul (loss function / preference function). De fapt, BCE se confrunta cu imposibilitatea practica de armonizare a agregatelor macroeconomice ale tarilor din zona euro, si cu prevalenta deciziei politice fata de bunul simt economic, manifest clar in UE. Astfel se explica si rigiditatea BCE in adoptarea masurilor de politica monetara la nivelul UE, semnalata tot mai puternic in mediul economic, dar aceasta este o discutie separata... Oricum, in tarile mari si acolo unde productia se bazeaza intr-o mare masura pe consumul intern (cum este cazul SUA si zonei UE), este mai eficienta gestionarea directa a cresterii economice, iar monitorizarea somajului si tintirea inflatiei se fac in mod indirect.
Tintirea inflatiei presupune doua coordonate principale: stabilirea unui cadru general al politicii monetare, care ofera libertatea bancii centrale sa ia toate acele masuri necesare pentru stabilizarea macroeconomica a tarii (vorbim in special despre cresterea economica si somaj) pe termen scurt si mediu, insa fara a altera tinta de inflatie propusa. Apoi, este vorba despre maxima transparenta in comunicarea politicilor si metodologiei aplicate catre guvernanti, pietele financiare si publicul larg. Tinta de inflatie acopera in mod necesar doi ani, iar pentru urmarirea atenta a realizarii ei, in tarile dezvoltate reprezentantii Bancii Centrale se intalnesc lunar (cazul Fed si MPC - Monetary Policy Committee la Bank of England), sau mai des (de exemplu, de doua ori pe luna, in Ungaria). Desigur, BNR va trebui sa adopte o frecventa similara a intalnirilor Comitetului sau de Politica Monetara. Problema tehnica a generarii unui model matematic relevant statistic, de calcul al inflatiei apare in mod evident. Intr-adevar, este probabil ca BNR va intampina mari probleme in a elabora un model coerent de previzionare si mai mult, este indoielnic faptul ca piata va da girul de credibilitate acestor estimari, cel putin in momentul initial. Cu toate acestea, transparenta procesului de elaborare si implementare a politicii monetare si o comunicare adecvata cu mediul economic si financiar, pot construi increderea in procesul de tintire a inflatiei. Aici, rezultatele istorice bune ale BNR joaca un rol important.
Lovitura de imagine pentru BNR are un dublu sens: intern si international. Pe plan intern, BNR "preia" in acest fel din prerogativele altor institutii ale statului, isi consolideaza independenta fata de guvern si Parlament, si devine institutia conducatoare in ceea ce priveste stabilirea tintelor macroeconomice ale Romaniei. In orice caz, responsabilitatea atingerii acestor tinte ii revine BNR, asa ca reprezentantii sai se vor opune oricarei incercari de subordonare a deciziilor de politica monetara fata de interesele clasei politice. Tintirea inflatiei este un efort comun al BNR si al conducerii politice a tarii, iar unul din rolurile BNR este si sprijinirea unei cresteri durabile a economiei. Prin introducerea acestei noi abordari a politicii monetare BNR poate sustine in mod indirect fie un nivel redus al somajului, fie cresterea economica, atat timp cat aceasta nu impieteaza asuprea scopului sau principal: realizarea unui nivel redus si predictibil al inflatiei.
In plus, BNR preia raspunderea morala asupra raportarii indicelui pretului de consum (intr-o forma care va fi precizata de banca centrala), eliminand astfel acuzele adresate Institutului National de Statistica de catre mediul de afaceri, fata de modul static si netransparent de calcul al acestui indicator.
Pe plan extern, BNR isi va consolida imaginea de institutie stabila si coerenta in ceea ce priveste politicile pe care le aplica. Prin utilizarea unei metode care a dat rezultate in multe tari in tranzitie sau in dezvoltare (pana acum nici o banca centrala nu a renuntat la folosirea tintirii inflatiei dupa ce a aplicat aceasta metoda), BNR va semnaliza comunitatii internationale ca este gata sa puna in practica un sistem recunoscut al politicii monetare, ca economia Romaniei este stabila, si ca inflatia se indreapta catre un nivel scazut, sustenabil si care poate fi prevazut. In acest fel, BNR se va transforma in garantul stabilitatii economice a Romaniei, in fata comunitatii internationale. Aceasta stabilitate poate genera fluxuri importante de capital strain catre Romania, pe fondul imbunatatirii perceptiei investitorilor straini asupra economiei romanesti.
In schimb, BNR se afla in fata unei mari provocari: aceea de a putea influenta, in mod convingator, mediul de afaceri din Romania, in sensul mentinerii stabilitatii preturilor. O sarcina nu foarte simpla, cata vreme tara noastra este inca perceputa ca una riscanta, unde posibilitatea de a obtine profituri mari se impleteste cu un procent ridicat de afaceri gri si coruptie pe scara larga.
* Dragos Cabat este presedintele asociatiei analistilor financiari
