In zorii varstei democratice, politica a fost definita ca un razboi condus cu alte mijloace. Pentru politicienii romani de azi, politica nu este decat un mod de a-si continua afacerile pe alte cai. Or, unul dintre principiile de baza ale vietii publice democratice este separarea dintre profesiunea politica si indeletnicirile economice. Modul de gandire si de actiune al politicii este diferit de regulile care guverneaza lumea economica, pentru ca tinta celor doua sfere este diferita. Omul de afaceri actioneaza prin definitie pentru atingerea - de preferinta in mod legitim - a unor interese private. Cu acest titlu, mintea intreprinzatorului nu este orientata catre politica. Caci politicianul are sarcina de a lucra pentru interese publice. Cu toate acestea, toti politicienii romani cad de acord ca intre afaceri si politica nu exista nici o diferenta de natura. In 2001, Adrian Nastase l-a numit pe administratorul unei companii de presa ca secretar general al partidului sau victorios in alegeri. Astazi, Alianta PNL-PD cauta un om de afaceri pentru functia de prim ministru. Un deputat care a renuntat la mandatul de parlamentar pentru a putea avea grija de propriile afaceri a fost deja nominalizat. Cineva care a ales deja intre reprezentarea intereselor publice si promovarea intereselor private in favoarea celor din urma este vazut ca posibil sef al guvernului.
Nu este de aceea nefiresc ca, de catava vreme, primul ministru se arata profund preocupat de operatiunile economice private ale adversarilor sai, la randul lor fascinati de tranzactiile imobiliare ale presedintelui PSD. El nu pare sa aiba nici intentia de a reprezenta corpul politic al concetatenilor sai si nici curiozitatea de a afla daca altii sunt in stare sa o faca. Nimic, in recentele luari de pozitie ale lui Adrian Nastase, nu se refera la principii, la valori, la programe, la viziunea pe care primul ministru si oponentii sai o au despre viitorul societatii romanesti. Astfel de referinte lipsesc pentru simplul motiv ca Nastase nu este un politician in intelesul riguros al termenului, ci doar un intreprinzator politic.
Ca atare, el isi da masura talentului in operatiuni de promovare a propriului produs si de fuziune intre companii care au acelasi produs pe piata. Mai intai, inspirandu-se dintr-un model american, Adrian Nasase a organizat alegeri preliminare in PSD. Incepand din 1972, Democratii si Republicanii monteaza proceduri de selectie primara a candidatilor la toate functiile eligibile. Rostul acestei tehnologii nu este insa unul democratic. De regula, primarele americane sunt o modalitate pentru retelele locale de interese de a identifica si finanta candidatii cei mai apti sa intrupeze respectivele interese.
Dupa exemplul american, alegerile preliminare din PSD au sporit rolul grupurilor locale de interese in procesul desemnarii reprezentantilor politici ai partidului. Au castigat candidatii cu radacini vaste in afacerile locale sau, ca la Gorj si Hunedoara, postulantii veniti de la centru, dar cu mare potential de face legatura intre retelele locale si cele nationale. Preliminarele PSD nu au reprezentat o expresie a democratiei interne de partid, ci un triumf al notabililor politici locali si al clientelelor lor economice.
Pentru ca aceste retele clientelare sa ocupe cat mai complet piata politicii locale, era nevoie ca Adrian Nasase sa elimine concurenta marginala reprezentata de gruparile alternative refugiate in PUR. Un numar de intreprinzatori locali nu-si gasisera loc in retelele de afaceri innodate in jurul organizatiilor judetene PSD si au fost obligati sa intre in competitie cu acestea. Pe alocuri, ca in Bacau de pilda, acesti intreprinzatori si-au castigat chiar o anume legitimitate politica, concurand cu succes in alegerile locale impotriva notabililor PSD.
Pentru Adrian Nastase, fenomenul era suparator, deoarece legatura dintre afaceri si politica nu trebuie sa aiba decat o singura marca inregistrata, PSD. A fost deci nevoie de un congres care sa restabileasca acest monopol fisurat de PUR. Din punct de vedere al aritmeticii electorale, PSD a pierdut enorm pe 9 septembrie. Mai intai, la sufragiile ce-i vor reveni probabil la iarna (28-35%) nu se vor adauga improbabilele 5% ale PUR. Electoratul din 6 iunie a votat PUR tocmai pentru ca nu a vrut sa voteze PSD. Apoi, cu 32 de locuri eligibile pe listele comune, PUR va castiga, fara sa candideze in nume propriu, intre 6 si 9% din voturi, la o participare la vot comparabila cu cea de la alegerile locale. Aceste procente vor fi sustrase din cele ale candidatilor PSD, ce va avea in final o reprezentare parlamentara mult inferioara votului popular obtinut. In sfarsit, PSD va avea ca aliat parlamentar un partid ce si-a dovedi deja infidelitatea. Toate acestea sunt insa detalii asupra carora primul ministru arunca o privire senina. Caci, din punct de vedere al afacerilor, castigul este imens. Pusa in lucru, Uniunea Nationala PSD + PUR va fi capabila sa produca efecte in planul politicii locale. Guvernul PSD va deveni majoritar in inca 4 consilii judetene, fata de cele 19 pe care le controleaza deja. In plus, acelasi guvern va sta la comanda tuturor posturilor nationale de televiziune. Primul ministru a preluat din politica americana nu numai metoda alegerilor primare, ci si principiul all politics is local politics.
Desigur, Alianta PNL-PD se grabeste sa-i culeaga pe toti cei care se arata nemultumiti de aceasta completare a retelelor PSD cu gruparile locale umaniste. Politic, Alianta va face o afacere tot atat de proasta ca si PSD. Notabilii PUR, chiar daca migreaza in masa, cum pare sa se intample in Prahova, nu vor aduce cu ei un electorat care, daca aceasta i-ar fi fost optiunea, ar fi ales Alianta pe 6 iunie. Cetatenii care au votat PUR fie nu se vor mai prezenta la urne, fie vor prefera partide de tip PRM sau PNG.
Din aceste intamplari recente, mi se pare ca cetatenii nu au decat un singur profit. Unul pretios insa, pentru ca pare a fi de ordin moral. Pentru prima data in istoria politica a Romaniei postcomuniste, un intreprinzator care a imbinat utilul afacerilor cu placutul functiilor publice se arata tulburat de chestiunea responsabilitatii pe care o are fata de alegatorii sai. Acest intreprinzator nu este nici Adrian Nastase, nici Traian Basescu si nici Theodor Stolojan, care de altfel nici macar nu a ocupat in 2000 mandatul de parlamentar pe care i-l incredintasera cetatenii. Numele lui este Romeo Stavarache, prosper om de afaceri si primar al Bacaului. Ales de concetatenii sai impotriva PSD, Stavarache se intreaba astazi public daca nu cumva este imoral sa devina aliat al partidului pe care tocmai l-a infrant in alegeri.
* Daniel Barbu este profesor la Facultatea de Stiinte Politic a Universitatii Bucuresti
