A adus Uniunea Europeană vreun beneficiu palpabil României de la aderarea ei la acest organism? Dacă întrebarea pare un nonsens, atunci poate fi reformulată: a primit România în cei cinci ani de integrare mai mult decât a dat Uniunii? Sau: ar fi putut România să "profite" mai mult de pe urma aderării şi nu a făcut-o? Şi de ce nu a făcut-o? Şi ce este de făcut?
Ce a înţeles Leonard Orban
Ministerul Afacerilor Europene, Ministerul de Externe şi Reprezentanţa Comisiei Europene au organizat ieri un seminar dedicat celor cinci ani de la aderarea României la Uniunea Europeană - poate cel mai important lucru care i s-a întâmplat ţării în aproape 100 de ani. Dar dacă tragem linie, ce avea?
Discuţiile despre UE s-au mărginit, în mare parte, la fondurile europene. Mirajul celor peste 30 de miliarde de euro a luat ochii tuturor. Dar câţi bani a luat România şi câţi a dat drept contribuţie obligatorie la bugetul UE?
Ministrul afacerilor europene Leonard Orban, primul comisar european al României, a formulat (pentru a câta oară oare?) un reproş abia disimulat: cei care spun că România este un contributor net nu au dreptate. Iată datele prezentate de ministru:
Chiar şi în condiţiile unei slabe absorbţii a fondurile europene, România este un beneficiar net primind de la data aderării 11,91 miliarde de euro şi plătind 6,24 miliarde, deci, sold pozitiv de 5,67 mld. euro. Dar ce amestecă aici ministrul? Un procent de 6,6% rată de absorbţie pe fonduri structurale şi de coeziune, 100% pe plăţile directe către fermieri şi 30% rata de absorbţie pe dezvoltare rurală - adică o absorbţie medie de 18-19% a tuturor sumelor acordate României între 2007-2013, în jur de 35 de miliarde de euro.
"Dacă tragem linie şi adunăm toate fondurile care au fost absorbite real - nu doar sume intrate în ţară ca prefinanţări - de fapt, procentul este undeva la 18,5-19%, procent din totalul de 35,4 miliarde de euro. Acesta este procentul în momentul de faţă."
Dar acelaşi ministru admite: Riscurile majore sunt la sfârşitul lui 2013, "când sumele real absorbite va trebui să fie mai mari de 8 miliarde de euro". Este limpede că acum ministrul Orban se referă la fondurile structurale. Iar absorbţia fodurilor structurale la acest moment (6,6%) nu înseamnă decât aproximativ 1,2 mld. euro. Dacă în cinci ani România a absorbit un miliard de euro fonduri structurale, va absorbi 7 mld. euro în doi ani?
"Dacă eforturile de anul acesta vor fi întrerupte, dacă nu va exista continuitate, dacă va exista cel mai mic accident, efectele se vor simţi foarte puternic la sfârşitul lui 2013, când se va pune problema pierderii nu a milioane, ci a miliarde de euro."
Dar înseamnă integrarea doar bani, aşa, abstracţi? De ce nu a însemnat şi "lefuri cu lingura", cum ar spune Caragiale?
Ce a înţeles Emil Boc
Premierul Emil Boc a avut o poziţie echilibrată vorbind de cei cinci ani scurşi de la aderare. A remarcat între plusuri libera circulaţie a persoanelor odată cu aderarea la UE, consolidarea statului de drept (trebuie menţionate aici constrângerile pozitive ale UE - n. red.), libertăţi cetăţeneşti garantate de legi. Dar, arată el, şi "neîmplinirile" sunt majore: neutilizarea pe deplin a investiţiilor străine directe rezultate de pe urma aderării, menţinerea restricţiilor pe piaţa muncii pentru români în zece state ale Uniunii Europene, o rată scăzută de absorbţie a fondurilor europene, eşecul în eliminarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) impus de Comisia Europeană sau un deficit major de competitivitate al României faţă de alte state membre ale UE.
Nu mai puţin de 44 mld. euro învestiţii străine au intrat în România în intervalul 2003-2010
"Din nefericire, investiţiile străine directe nu au fost folosite pe deplin, în sensul că am avut şansa unei creşteri economice consistente şi am ratat ocazia de a ne moderniza statul în acea perioadă, când era mult mai uşor să faci reforme structurale, iar în loc să facem acest lucru, din nefericire, am aplicat politici populiste care nu au avut susţinere în economie."
Este o trimitere la perioada liberală de guvernare, în special anii 2007 şi 2008, ani de creştere economică explozivă.
Ca urmare a celor de mai sus, arată şeful Guvernului, diferenţa de productivitate faţă de media Uniunii Europene se menţine la cote fabuloase: România înregistrează a patra cea mai mică datorie publică din PIB la nivelul UE, cu 61% sub media europeană, dar şi o productivitate cu 57% mai mică decât media UE.
Potrivit premierului, pentru recuperarea acestui decalaj, măsurile avute în vedere de Guvern sunt creşterea de la 63% la 70% a ratei de ocupare a populaţiei cu vârsta cuprinsă între 20-64 ani, majorarea la 2% din Produsul Intern Brut a ponderii investiţiilor în cercetare-dezvoltare şi reducerea ratei de sărăcie cu 580.000 persoane aflate în această situaţie.
Ce a înţeles Traian Băsescu
Preşedintele Traian Băsescu, aflat de şapte ani în fruntea statului, a prins o bună parte din anii eforturilor de integrare şi toţi anii de după. Ce a înţeles din aceştia?
Prezent la seminarul amintit, şeful statului, primul dintre politicienii României, a susţinut că "inconsecvenţa politicienilor români a discreditat România în UE prin acţiuni cum ar fi înfiinţarea/desfiinţarea ANI şi înfiinţarea şi încercările de desfiinţare a DNA". România, spune el, a plătit extrem de scump în ultimii cinci ani această inconsecvenţă - în primul rând nu scăpăm de monitorizarea Comisiei Europene pe justiţie.
"Dacă România nu ar fi avut ezitări în două rânduri, probabil că în această vară s-ar fi încheiat monitorizarea."
Pe de altă parte, preşedintele găseşte extrem de diferită România anilor 2005-2007, când "ne luptam cu steguleţele (steguleţe roşii, galbene şi verzi, avertismente din dosarele de integrare - n. red.) şi cea de acum, când, împreună cu celelalte state ale UE, încercăm să depăşim criza".
Plusurile integrării
Avem libera circulaţie a persoanelor, lucru la care românii nici nu visau în urmă cu ceva mai mult de 20 de ani.
Ca urmare a integrării, 44 mld. euro - investiţii străine directe - au intrat în România între 2003 şi 2010 şi au ajutat la modernizarea ţării.
Statul de drept a fost consolidat.
Peste 30 mld. euro sunt banii alocaţi de UE României pentru modernizare.
Neîmplinirile integrării
Neutilizarea pe deplin pentru dezvoltare a investiţiilor străine directe rezultate de pe urma aderării.
Rămâne un deficit major de competitivitate al României faţă de alte state membre ale UE (o productivitate cu 57% mai mică faţă de media UE).
Menţinerea restricţiilor pe piaţa muncii pentru români în zece state UE.
Rata scăzută de absorbţie a fondurilor europene.
Eşecul în eliminarea monitorizării pe justiţie şi eşecul Schengen.
Peste 2,5 milioane de români au părăsit ţara.
