Ce a adus votul de duminica? In aparenta, nimic nou. Sondajele electorale au fost confirmate de cele facute la iesirea de la urne, discursurile actorilor principali au fost mai degraba previzibile, in turul al doilea al prezidentialelor au intrat cei doi candidati care erau asteptati sa treaca de primul tur etc. Daca privim mai atent, exista insa cateva modificari semnificative.
Mai intai, este pentru prima data cand alegerile nu schimba absolut deloc lista partidelor cu reprezentare parlamentara. Pana acum, fiecare scrutin a eliminat din Parlament macar un partid sau a introdus actori politici care nu figurasera in configuratiile anterioare ale celor doua camere. In 2004, votul cetatenilor nu a facut decat sa confirme optiunile facute in 2000. Vom avea astfel sase partide parlamentare, aceleasi ca si in ultimii 4 ani.
In al doilea rand, alegerile din 2004 au adus cea mai importanta sustinere pentru opozitie. In 1990, intre scorul FSN si scorul celui de-al doilea clasat (UDMR) existau aproape 60 de procente; doi ani mai tarziu, FDSN obtinea 28 de procente, iar CDR 20; la alegerile din 1996, Conventia obtinea 30% din voturi, iar PDSR 22, pentru ca in 2000 primul clasat (PDSR) sa aiba 37 de procente, iar al doilea (PRM) sa obtina 20%. In 2004, nu numai ca diferentele intre primii doi competitori principali sunt mai mici, dar forta celui de-al doilea clasat va fi semnificativ mai mare.
Consecinta acestui fapt este aceea ca stabilitatea guvernamentala va fi mult mai greu de obtinut. Configurarea unei situatii bipolare si excluderea unor actori mici au facut improbabila negocierea unei largi coalitii. Semnalele trimise pana acum de membrii celor doua aliante arata, pe de alta parte, ca spargerea uneia dintre ele pentru a constitui un guvern de larga coalitie este putin probabila. Cum asocierea explicita cu PRM este, la randul ei, exclusa, ramane de vazut daca vom avea un guvern in cele 60 de zile la care obliga Constitutia.
Mandatele obtinute de PRM si de UDMR au devenit decisive. Desi formatiunea lui Vadim Tudor pare sa fi obtinut un numar mult mai mic de voturi decat in urma cu patru ani, pozitia sa este mai tare. Motivul este acela ca PRM a ajuns nefrecventabil atat pentru tabara social-democrata, cat si pentru cea liberal-democrata, fiind astfel condamnat sa nu participe in chip explicit la constituirea unei majoritati parlamentare. Ponderea mandatelor sale se poate insa dovedi determinanta pentru blocarea constituirii unui guvern. UDMR are o pozitie la fel de tare, insa din motivul invers, si anume pentru ca e susceptibila sa coopereze atat cu PSD+PUR, cat si cu PNL-PD. Formatiunea maghiara va decide cu cine va coopera dupa ce va compara ofertele celor doua aliante. E posibil, de aceea, ca UDMR sa intre in guvern, depasind astfel statutul de simplu actor al coalitiei majoritare din Parlament.
Rezultatele finale ale scrutinului vor clarifica unele dintre aceste necunoscute.
* Cristian Preda este decanul Facultatii de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti
