Anuntul presedintelui Jacques Chirac, potrivit caruia va convoca un referendum pentru aprobarea, in 2005, a Constitutiei europene, este considerat un gest indraznet.
Comentatorii politici din mai multe tari europene au atras atentia asupra pericolului ca acest vot pe care il convoaca Chirac sa se intoarca impotriva sa.
Nu se pune problema euroscepticismului in Franta. Aceasta, ca si liderul sau, Jacques Chirac, intra in categoria celor mai entuziasti sustinatori ai Uniunii in general - si cand vine vorba despre extindere, dar si cand intervine discutia despre Constitutiei. In primul rand si pentru ca rolul Frantei este esential in luarea deciziilor in cadrul UE, in al doilea rand pentru ca textul ca atare este in mare masura opera unui francez - Valery Giscard D'Estaing.
Problema este ca in ultima vreme problemele care au tinut de Uniunea Europeana au fost expediate de catre electoratul francez din cauza unui puternic impuls de a transfera asupra oricarei convocari la urne un caracter de politica interna. Mai precis, cand au fost chemati sa aleaga noii membri ai Parlamentului European (luna trecuta), francezii i-au dat un vot de blam lui Chirac. Uniunea de dreapta pe care a creat-o si care il sustine a pierdut lamentabil in fata socialistilor. Chirac mai are o mana se pare nu tocmai buna, un instinct neinspirat de a chema electoratul la vot cand acesta nu e de acord cu el - asa s-a intamplat si cand a organizat alegeri anticipate si le-a pierdut. Chirac a pierdut si in primavara acestui an, la un scrutin pentru alegeri locale si regionale. A fost nevoit sa faca remaniere guvernamentala.
Dar un vot pentru Uniune a fost obtinut si de catre Francois Mitterand in 92, cand trebuia ca cetatenii sa-si spuna cuvantul in privinta Tratatului de la Maastricht - atunci abia s-a obtinut plafonul limita, de 51%.
Este importanta intreprinderea lui Chirac, intrucat, daca intr-o singura tara se inregistreaza un vot impotriva Constitutiei, atunci documentul este scos din circulatie. Oricum, incercarea va fi teribila in Marea Britanie unde exista si un puternic val de euroscepticism (in crestere), iar premierul, Tony Blair, e si el in scadere de popularitate.
Acest document ar fi putut fi aprobat si prin ratificarea din Parlament, dar, tot mai multi lideri europeni au vorbit despre referendum pentru a acoperi cu legitimitate acest act istoric.
