Problema inegalităţii a fost readusă în atenţia publicului de criza economică mondială şi nu a fost nicăieri mai intens dezbătută decât în SUA, unde cheltuielile populaţiei sunt coloana vertebrală a economiei. Aici, discuţiile publice legate de adâncirea prăpastiei dintre săraci şi bogaţi au atins o intensitate nemaivăzută după Marea Depresiune economică. Miliardarul Warren Buffett, o legendă în lumea investitorilor, a condamnat disparitatea, mişcarea Occupy Wall Street a atacat-o dur, iar preşedintele Barack Obama a folosit-o ca justificare pentru impunerea unor taxe mai mari asupra celor bogaţi. În Europa, tot din cauza inegalităţii veniturilor Germania va introduce pentru prima dată salariul minim pe economie.
Societăţile care reuşesc să îngusteze distanţa dintre bogaţi şi săraci se bucură de perioade mai lungi de creştere economică, potrivit unei analize a Fondului Monetar Internaţional, citată de Bloomberg.
Extinderea încetează mai devreme în societăţi mai puţin egale deoarece acestea sunt mai vulnerabile atât la crize financiare, cât şi la instabilitate politică. Când astfel de economii sunt lovite de şocuri externe, de cele mai multe ori paralizează, iar politicienii şi populaţia nu reuşesc să cadă de acord asupra unor politici mai dure care să menţină în viaţă creşterea. Raghuram G. Rajan, fost economişt-şef al FMI, spune că sistemele politice din ţările divizate economic devin polarizate şi imobile, aşa cum este de ceva vreme cazul şi în SUA, cea mai mare economie a lumii.
„Face procesul politic mai dificil, ceea ce face mai dificilă creşterea. Nu există consens în ceea ce priveşte soluţiile propuse“, explică Rajan.
Invidia
O altă problemă care derivă din distribuirea inegală a veniturilor este riscul apariţiei turbulenţelor sociale.
„Cei care rămân în urmă nu au prea multă speranţă că vor ajunge mai în faţă şi de aceea sunt mai atenţi la redistribuire“, spune economistul. În cele din urmă, inegalitatea scăpată de sub control ameninţă stabilitatea socială în condiţiile în care se intensifică resentimentele dintre săraci şi bogaţi.
În SUA, în efortul de a scoate economie din recesiune, Rezerva Federală a aruncat pe pieţe mii de miliarde de dolari. Economia şi-a revenit mai rapid decât, spre exemplu, în zona euro, dar de relansare şi de banii guvernului au profitat mai ales cei bogaţi, care deţin diverse active financiare, cel mai puţin afectaţi de criză. Veniturile lor au crescut cel mai mult. Când se gândesc la inegalitatea veniturilor, mulţi simt că nu este just ca persoanele cu venituri mici să vadă creşteri mici sau chiar deloc ale puterii lor de cumpărare, în timp ce aceia deja bogaţi îşi văd veniturile crescând. Însă mulţi nu realizează că gospodăriile cu venituri mari care-şi văd averea crescând în general nu cheltuiesc banii suplimentari. Cei ale căror venituri nu cresc nu au cum să cheltuiască mai mult şi deci cum să ajute economia să crească, scrie The Fiscal Times.
Marea Depresiune şi criza economică mondială
În anii 1920, ca şi în ultimul deceniu, cei bogaţi şi-au văzut averile crescând substanţial, în timp ce politicienii i-au încurajat pe cei săraci şi clasa de mijloc să folosească împrumuturi pentru a-şi suplimenta veniturile stagnante din salarii, aminteşte Rajan. Datoriile gospodăriilor aproape s-au dublat în ambele perioade, punându-se astfel bazele Marii Depresiuni şi celei mai recente crize financiare globale, spun economiştii FMI Michael Kumhof şi Romain Rancière. Povara în creştere a datoriilor a expus economia la defaulturi în masă când a venit lovitura şocurilor financiare din 1929 şi 2008.
„Dacă nu se face ceva cu inegalitatea veniturilor, ar putea urma noi crize“, notează Kumhof.
În cazul celei mai recente recesiuni americane, resursele persoanelor din eşalonul inferior de 95% din populaţie în funcţie de avere erau deja epuizate de ani de consum alimentat cu datorii, astfel că acestea au rămas fără apărare în faţa recesiunii. Acum, după aproape cinci ani de revenire, persoanele din eşalonul superior de 5% au revenit la normal, consumând aşa cum o făceau înainte de criză. Nivelul de consum al tuturor celorlalţi este mult sub cel din ultimele două decenii de dinaintea recesiunii, scrie The Washington Post.