UE îşi pune speranţa pentru reducerea dependenţei energetice de Rusia în resursele Norvegiei şi în exploatarea Mării Mediterane

Aceste ţări au, potrivit celor mai recente descoperiri, re­zer­ve uriaşe de gaze naturale sub platforma continentală din Marea Mediterană.

„Cel mai mare joc al geopoliticii a revenit într-un mod ne­dorit şi se face simţit mai ales în domeniul energe­tic“, a declarat preşedin­tele CE José Manuel Barroso la un forum energetic la Bru­xelles, unde a pre­zen­tat de­talii legate de noua strategie energetică a UE. El a spus despre criza din Ucraina că este un semn că Europa trebuie să se tre­zeas­că. Mai multe detalii ale planului au fost vă­zute de jurnaliştii de la The Wall Street Journal.

Proiectul prevede că pe termen scurt tre­buie făcuţi paşi pentru amorti­za­rea unei po­sibile „per­tur­bări majore“ a livrărilor de gaze na­turale în iarna ur­mătoare. Co­misia îşi va con­centra efor­turile asu­pra celor şase sta­te care sunt 100% dependente de ga­zele ruseşti ast­fel încât stocurile de ga­ze ale aces­tora să crească şi să fie dez­vol­ta­tă infrastructură energeti­că de ur­genţă, precum noi facilităţi de de­pozitare. Rusia furnizează în pre­zent 30% din gazele importate de UE.

Colaborare mai mare cu vecinii „buni“

Pe termen lung, CE vrea să majoreze im­porturile de gaze din Norvegia şi Algeria şi să fructifice potenţialul pe care ţările de la Ma­rea Mediterană îl au în domeniul ex­ploa­tă­rii gazelor naturale. Cipru şi-a descris re­zer­vele de gaze naturale nou descoperite ca o po­sibilă alternativă pentru UE la energia rusească.

De asemenea, Comisia a propus con­stru­irea mai multor terminale pentru gaze na­turale lichefiate de-a lungul ţărmurilor euro­pene pentru ca statele UE să poată pri­mi mai multe exporturi din Qatar şi gaze din SUA. Ame­rica ar putea începe să ex­porte gaze în 2018 mulţu­mi­tă boomului gazelor de şist.

Executivul european vrea, de asemenea, să cre­eze un coridor sudic al ga­ze­lor care ar permite livrări din­spre Marea Caspică. Aces­ta ar intra în concu­ren­ţă directă cu South Stream, un gazoduct rusesc de 16 mi­liarde de euro care va aduc­e gaze ruseşti în Euro­pa de sud-est ocolind Ucraina, în prezent un im­por­tant nod pentru tranzitul gaze­lor Rusiei către Euro­pa. Din cauza disputelor dintre Mosco­va şi Kiev le­ga­te de preţul combustibi­lului rusesc, Rusia a oprit de mai multe ori livrările către Europa.

Pentru a întări securitatea energetică a UE, Comisia vrea să reformeze infra­struc­tura energetică a Europei construind mai multe interconectoare care să permită trans­portul  gazelor şi electricităţii în două direc­ţii. Un astfel de pas ar ajuta la unirea pieţelor naţionale într-o piaţă comună a energiei.

Totodată, executivul european cere sta­telor membre ale UE să caute modalităţi de a reduce importurile de energie prin dezvol­tarea energiei din surse regenerabile, prin creşterea eficienţei consumului şi explorarea unor noi surse precum gazele de şist.

O piaţă unică a energiei, dar interese diferite

Ideea unei pieţe energetice comune nu este nouă şi nici propunerile CE nu sunt noi, însă realizarea sau implementarea lor s-a lovit de interesele fiecărei ţări. Polonia se foloseşte de criza din Ucraina pentru a promova puternic prin premierul Donald Tusk o uniune energetică paneuropeană ba­zată în primul rând pe achiziţii comune de ga­ze ale ţărilor UE de la furnizori externi, in­clusiv Rusia. Moscova oferă în prezent anu­mitor state importatoare preţuri pre­fe­ren­ţiale, în funcţie de importanţa lor în pla­nu­rile ruseşti. Ideii i se opune chiar comi­sa­rul european al energiei Gunther Oettinger. El consideră că „gazele sunt un produs, nu o armă politică pentru UE“ şi că preţurile ar trebui stabilite de piaţă, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung. Negocierea în comun a contractelor pentru gaze nu este agreată nici de Marea Britanie. Şi Cehia se opune creării unei singure structuri care să cumpere gaze pentru UE, însă ar sprijini grupuri private care s-ar alia voluntar pentru astfel de achiziţii, notează Thomson Reuters.

Oettinger ar accepta, în schimb, dezvol­ta­rea unei reţele de conducte la nivelul UE pen­tru a mări interconectivitatea dintre sta­te­le membre. Un astfel de plan ar împiedica Rusia să învrăjbească statele din UE. Polo­nia vrea, de asemenea, „reînvie­rea“ cărbu­ne­lui ca sursă de energie pentru Europa. In­dus­tria poloneză este puternic dependentă de cărbune, prin arderea căruia rezultă o ener­gie considerată „murdară“.

Bulgaria, pe teritoriul căreia ar trebui să ia­să la mal secţiunea submarină a South Stream, este hotărâtă să ajute până la capăt dez­voltarea proiectului rusesc. CE nu mai ve­de cu ochi buni South Stream, proiect pe care aproa­pe că l-a îngheţat.

În schimbul efor­turilor Bulgariei, Rusia s-a angajat să vândă ţării gaze la preţuri mai mici şi a oferit diverse avantaje băneşti. Bulgaria este de­pen­dentă în proporţie de peste 80% de ga­zele ruseşti şi este datoare, potrivit Mos­co­vei, unei companii ruseşti cu un miliard de euro pentru că a îngheţat proiectul con­struirii centralei nucleare de la Belene, care ar fi trebui să aibă reactoare ruseşti.