In zilele fierbinti ale discutiilor din Parlament privind legalizarea prostitutiei din luna februarie a acestui an, tocmai cand Norica Nicolai se indigna mai tare ca o eventuala legalizare ar sfida "morala crestina", circula pe net pe toate mail-urile si blogurile posibile aceasta fotografie reprezentand nici mai mult nici mai putin decat un abonament la bordel de prin anii '30. Probabil ca ati primit-o si dumneavoastra. N-ar fi facut subiectul rubricii de fata daca nu ar fi atins domeniul mass-media cel putin in doua puncte.
Deformatiune de cercetator, intotdeauna cand descopar o foaie imprimata, imi pun problema provenientei ei. Din ce epoca dateaza, unde s-a imprimat si, mai ales, cum s-a pastrat pana in zilele noastre in cazul in care este evident ca e o tiparitura veche. Este ceea ce m-a mirat cel mai mult si la aceasta cartolina scanata si pusa pe paginile personale de pe internet. Nimeni, dar absolut nimeni, nu si-a pus problema provenientei ei, oamenii fiind preocupati mai mult de ceea ce continea, recunosc intr-un umor de toata savoarea. Nu ca ar fi foarte important de unde provine, insa putea fi interesant de unde a fost recuperata: de la colectionari, dintr-un pod al vreunui bunic mai "crai", dintr-o arhiva sau sutita dintr-o colectie particulara. Nu am regasit ceva similar in nici o istorie a epocii interbelice. Deci, de unde provine?
Al doilea motiv al prezentei acestui "imprimat" la rubrica de fata este acela pe care presa ni l-a fortat cu prisosinta. Daca ar fi sa vorbim in termenii cercetarii sociologice, ne-am pune problema "imaginii prostituatelor in presa" aprofundata printr-o riguroasa analiza de continut care sa confirme sau sa infirme niste ipoteze, jurnalistic insa putem spune doar ca imaginea din ultimii ani a prostitutiei in Romania este una incrancenata, care angajeaza profunde si serioase discutii despre traficul de carne vie, despre proxenetism, despre retele nationale si internationale. Ce se degaja din acest "abonament" este o imagine lejera, plina de umor si de firesc privitoare la practicarea celei mai vechi meserii din lume.
Zice tiparitura: "Carte de abonament valabila la d-soara Miti Vasilescu, Hotel Minerva, no. 3, lei 50 (platit anticipat)", vorba romaneasca "plata inainte, ca la... fete" gasindu-si temei inca o data, "lei 50" fiind de asemenea o taxa acceptabila la lefuri minime de 1.000 de lei. "Noaptea intreaga se socoteste 2 Numere. La mai multe numere se face rabat. Cu stima, Antreprenoara." Cea care semneaza "cu stima" isi zice antreprenoare, cuvant pe care daca il cautam azi in DEX-ul limbii romane ne mai apuca o data rasul pentru cat de exact si coerent era folosit de matroana in contextul "intreprinderii" sale. Asadar, dupa dictionar, "antreprenor" egal persoana care executa lucrari in antrepriza, aceasta din urma desemnand o "forma de executare a unor lucrari pe baza de contract si caiet de sarcini de catre o persoana sau o intreprindere pentru o alta persoana". Mai departe: "Odata cu achitarea abonamentului, va rog a ne trimite si restul de lei 5 ramas la abonamentul trecut" ii scrie matroana clientului abonat, fapt care se contrazice cu sintagma "banii inainte" cu care suntem familiarizati, semn ca beneficiarul era un om de incredere, care putea lua si pe datorie un serviciu, in virtutea renumelui de bun platitor, probabil. "Duminica si sarbatori visitele se primesc numai dimineata din cauza aglomeratiei." Ei, aici e aici, notat cu "nota bene" pe lungul abonamentului, acest anunt are menirea de a-l pune in garda pe client ca, desi are abonament, totusi e bine sa vina "numai dimineata" pentru ca apoi se cam strica afacerea "din cauza aglomeratiei". Problema legalizarii prostitutiei isca aprinse discutii si atunci ca si acum, diferenta este ca in loc sa se axeze numai si numai asupra datelor remise de politie ca in zilele noastre, care noteaza sec cate retele de pesti si proxeneti care vand prostituate au mai fost anihilate, cititorii de presa interbelica aveau ocazia sa "mearga" pe urmele lor in Malta (fetele plecau atunci mai degraba in Malta, ci nu in Cipru ca astazi) prin pasii de reporter ai lui Brunea Fox, care publica apoi reportaje ramase si astazi printre clasicele acestui gen jurnalistic. Sa ne aducem aminte de antologicele reportaje din Crucea de piatra: Ulita babalacilor sau Lazarica, publicate in Dimineata in timpul anului 1931.
"Asa o fi si cu Ulita sau Aleea Babalacilor. I-o fi venit denumirea de la soiul oamenilor care viziteaza bordelurile alea. La asa stabilimente, asa musterii! Ca aici pare-se nu vin oameni mai cu chimir, ca sa zic asa, din aia care se duc in Cantemir, la coana Frosa sau la Sbonghici. Se vede treaba ca nu cunosti ce fel de basoalde sunt aici. Ordinare, domnule, cazaturi, care nu mai au cautare in celelalte tractire din Cruce. Batrane, domnule. Multe din ele, asa cum am auzit - las' ca le vad si cum arata cand trec pe la portita lor, unde ies la panda - au trecut de 45 de ani, nu-s departe nici de cincizeci. Cu asemenea varsta se mai poate avea amatori in meseria lor? La asa marfa, asa clienti! Burlaci, nepricopsiti, pensionari, vaduvi... De astia, domnule. Intr-un cuvant, babalaci. Asta-i povestea ulitei de la Cruce. Nu e nevoie de o completare mai 'aprofundata', cum ar pretinde un doctor in stiinte sociale." Dupa asemenea descriere, incheie Brunea Fox: "Cat mi-a spus interlocutorul meu, cat am surprins din raita reportericeasca: case, chipuri intrevazute la portitele semideschise, e de ajuns". Mai viu si mai credibil decat orice sondaj sociologic, tabloul prostitutiei acelor vremuri s-a inchegat intr-o imagine greu de uitat datorita reportajelor lui Brunea Fox.
