Ce poate face un psihanalist matur constatand ca mai tanara si sarmanta lui sotie, Carla, viseaza cu ochii deschisi, se indeparteaza de el, are mici secrete si incepe sa fie distrata chiar si cu baietelul lor, care tanjeste sa petreaca mai mult timp in trei? Pus pe jar, Paul mai are parte de inca o surpriza naucitoare: tanarul si impetuosul Raphael, unul dintre pacientii lui, pare sa se fi indragostit lulea de o femeie maritata, care ii accepta avansurile, pe nume... Carla. Din acest moment, Paul incepe un nevrotic joc de-a detaliile chinuitoare, storcandu-si creierii pentru a impiedica proaspata romanta dintre Carla si Raphael. Este premisa - si cam toata povestea - acestui Nu pleca! / J'veux pas que tu t'en ailles, un film diferit ca o papadie de o cometa de restul filmelor care ruleaza pe ecranele noastre. Construit mai curand in tonul teatrului bulevardier, cu scene de interior in majoritate, dialoguri continue, mici qui-pro-quo-uri si doldora de accente sentimentale, filmul e static si extrem de linistit, astfel incat i-ar putea descumpani rapid pe cei care isi doresc adrenalina si spectacol. In plus, personajele plutesc undeva la granita interogatiilor profunde, aceasta comedie-drama conjugalo-romantica neaventurandu-se nicio clipa pe teritoriul substantei si concluziilor decisive. Insa tocmai aceasta vizibila superficialitate a scenariului confera filmului - pentru cei care au rabdare sa-l urmareasca - un aer a la legere care se potriveste de minune povestilor frantuzesti si care, combinat cu sarmul celor trei actori din rolurile principale (ceilalti, practic, nu exista) are macar meritul de-a fi insolit printre zbuciumatele superproductii de vara. Exista o scena in care Paul vrea sa-si recucereasca sotia exact in restaurantul in care lucreaza Raphael, iar toate pregatirile lui de sot disperat au o duiosie si un umor discret care functioneaza. Obligati de personajele lor schitate, bidimensionale, sa inventeze detalii si gesturi convingatoare, Richard Berry, Judith Godreche (care si-a pastrat farmecul si prospetimea aparte) si Julien Boisselier se straduiesc sa compenseze subtil schematismul la vedere. Chiar daca pe tot parcursul ispravii au aerul ca dau proba pentru posibile roluri intr-un film mult mai inchegat, ei o fac corect si agreabil, iar avatarurile lor sentimentale diluate se salveaza cumva tocmai prin armonizarea eforturilor lor. Surprinzator, de la un moment dat filmul nu mai e solicitarea chinuitoare data de asteptarea continua a ceva ce nu mai vine odata, ci o delectare simpla cu o istorioara de budoar. Sigur ca, daca aceasta era picanta, nostima ori palpitanta, puteam vorbi despre un film mult mai reusit si chiar seducator. Insa, daca privim din cealalta directie, a coerentei interpretarilor si a lipsei de vulgaritate ori ostentatie, totul se poate transforma intr-o joaca de dragul conventiei si nu mai pare atat de gratuit. Pentru ca, intr-un fel, desi nu e corect ca meritele filmului sa vina din cauze exterioare - faptul ca pe ecrane nu prea ai ce alege in momentul de fata, cu exceptia noului Batman si a altor doua filme europene de cu totul alta factura - Auf der anderen Seite si Mio fratello e figlio unico -, acest Nu pleca! este o alternativa blanda si deconectanta pentru cei care vor o poveste fara mumii si urlete, efecte ratate si grosolanii previzibile. E sigur ca mai exista si astfel de spectatori, care pot savura asemenea film ce ar trece complet neobservat intr-un alt sezon cinematografic.
Nu pleca!/ J'veux pas que tu t'en ailles. Productie Franta, 2008 Regia: Bernard Jeanjean. Cu: Richard Berry, Judith Godreche, Julien Boisselier, Martine Fontaine, Eric Laugerias, Celine Samie, Morgan Rouchy. Premiera: 1 august. Distribuit de: New Films Romania
