Capriciile intamplarii (sau poate nu?) au facut ca, in trei zile consecutive, sa aflu tulburatoare detalii biografice despre destinul a trei artisti.
Mai intai s-a intamplat sa vad reluarea unei editii din „Nasul" la care invitat era Florin Piersic. Un alt Florin Piersic decat cel stiut, unul care nu incerca sa faca poante in cascada, nici sa imite pe cineva, nu vorbea foarte mult si o facea aproape in soapta, probabil pentru ca vorbea despre lucruri foarte dragi. Intrebat, de pilda, cum de arata atat de tanar, a raspuns ca o fi si vreo gena norocoasa, dar si regimul de viata, caci nu prea o are p-asta cu restaurantele - toata viata, dupa spectacole, s-a dus cuminte acasa. Mama lui ii pregatea dinainte un pahar de lapte, doua oua moi, ceapa taiata marunt si doua felii de paine prajita, langa un biletel cu ce are de facut a doua zi. „Le-am pastrat pe toate! Am acasa o lada cu biletelele de la mama!"... Relatia dintre mama si fiu a fost intarita de o tragedie si de evitarea celei de-a doua. Florin Piersic a avut o sora care s-a prapadit la 15 ani. Cand el avea 9 ani, s-a imbolnavit grav, cu febra de 42 de grade, iar medicii au ridicat din umeri. Atunci, mama lui – „tata mi-a povestit mai tarziu, ea n-ar fi povestit asa ceva" – a ingenuncheat in fata icoanei Sfintei Parascheva si s-a rugat cu voce tare, cerandu-i sa-i lase macar un copil... A doua zi dimineata, „la fel ca Lucian Blaga, care a vorbit prima oara la patru ani jumate, spunand «Mama, mi-e foame!», am spus si eu ca mi-e foame si mama a stiut ca pericolul trecuse".
A doua zi am dat de Alexandru Andries la B1 TV. Trecand peste prestatia prezentatoarei (aproape fiecare intrebare suna asa: „Dar cum a fost cu concertul ala la care...?", pana cand artistul a zis: „Dar n-ar fi mai bine sa le povestiti dv.? Vad ca le stiti..." – le stia ca le citea de pe niste cartonase), am aflat ca Andries era chitit sa dea la Arte Plastice. Numai ca, in clasa a XI-a, aflandu-se cu mama lui pe strada, au fost opriti de... fosta lui educatoare, care, cu ochii in lacrimi, le-a spus: Nu mai pot sa tin secretul! Stiti cand a participat Alexandru la concursul acela international de desene pentru copii? Ei, bine, ocupase locul I in lume! Ceea ce insemna automat o bursa completa la Beaux Arts, in Paris. Numai ca un tovaras de la Partid m-a obligat atunci sa inlocuiesc numele cu cel al baiatului lui, facut cu o femeie cu care nici nu era casatorit. Mai tarziu, am aflat ca era doar un mijloc de a fugi din tara, ceea ce au si facut, intai mama cu copilul, apoi si el. Gata, v-am spus!
Femeia se eliberase, poate, dar pentru Andries a fost un soc, afland ce si mai ales cum ratase, drept care a renuntat pe loc la Arte Plastice si s-a reorientat spre Arhitectura.
Zilele celor doua povesti aflate de mine erau zilele Michael Jackson... Cum stiti, a plouat cu ipoteze si informatii din surse cel putin dubioase. Sarcasmul sortii a facut ca omul care s-a dat peste cap sa se izoleze de lume sa aiba parte de o expunere indecenta post-mortem. Mare minune ca (pana la ora la care scriu, cel putin!) n-a reusit nici un paparazzo sa obtina imagini de la cele doua autopsii...
In ciuda faptului ca, aparent, s-a spus si s-a comentat totul, inclusiv lucruri care probabil nu s-au intamplat niciodata, a trecut neobservata chiar o marturisire esentiala a vedetei: faptul ca, in etapa de copil-minune, tatal lui ii dirija cu cureaua (si nu numai) antrenamentele pentru aparitiile publice. Acest detaliu pare sa explice nu numai faptul ca Michael n-ar fi avut intentia sa-i lase nici un ban tatalui, ci si – mult mai important – majoritatea lucrurilor pana atunci greu explicabile pe care le-a facut cu trupul si cu viata lui. Obsesia de a deveni alb, slab, cu nasul in vant si plete descretite – obsesie materializata in nenumarate operatii estetice, inanitie si aberante tratamente medicamentoase, care l-au distrus in ritm accelerat –, dar si faptul ca, desi voia copii, i-a „obtinut" intr-un mod ciudat, pare acum un disperat efort de a se rupe de trecutul sau, de a nu fi, in nici un fel, ca taica-sau.
Trei artisti, foarte diferiti, trei destine decise – foarte diferit – de momente din copilarie. Florin Piersic a supravietuit si a ajuns poate cel mai iubit dintre romani. Alexandru Andries si-a ratat o cariera, dar a gasit alta. Michael Jackson a ajuns atat de sus cat se poate ajunge, dar cu un pret demonic. Moartea lui n-a fost nici pe departe atat de tragica precum i-a fost viata.
tczarojanu@yahoo.com
