Parti ale corpului, variind in functie de pulsiunile fetisiste pe care le suscita, intretin raporturi fantasmatice cu nuditatea. Iar parti ale chipului, in gros plan accentuat, intretin fantasme voyeuriste datorita atmosferei roz-satinate in care-si plaseaza pictorita Elian panopticul uman. Anca Muresan, ieseanca, absolventa de pictura in 1988, la Cluj, unde ramane cadru didactic universitar, devine o "marca" semnificativa, "Elian", pentru noua pictura romaneasca, sincrona erei digitale.
In viziunile senzualiste ale artistei, corpul uman este, de fapt, subtil disimulat. Fragmentul, detaliul corporal, plasat in atmosfera glamour, ramane un stimul perfect al voyeurismului, adica o activa fantasma de completitudine. Iar in deceniul din urma exista un soi de fard al artificiului in insasi tehnica de abordare a figurativului psiho-erotizat propus de artista. Elian trateaza uleiul pe panza in "blur" (fondu) precum o secventa de transgresie a unei imagini digitale in alta (morphing). Mai poate adopta un tratament grafic de raster dilatat peste figurativul decupat in maniera cinematografica (seria Reflexe). Elian prefera densitati cromatice artificioase, reci, in regim de lumini opalescente.
La Elian, corpul (erotizat) este corp-subiect si totodata corp-obiect, preluat direct din circuitul comercial al "bacanalei contemporane a trupului". Iata cateva titluri de lucrari congruente imaginilor: Topless, Hot, Extase, Soap opera. In lucrarea Insectarium, artista ordoneaza frontal insulitele grafiate agitat ale unor fante carnal-vulvare-insectiforme. Corpul se reintoarce in pictura prin vehicolul publicitar. Trupul a ajuns, prin supradozaj, un consumabil, de la narcotic la ambalaj rejectabil. In 1996, Elian expune o instalatie de 12 piese, intitulata Frumusete interioara. Erau fragmente de trup transformate in exponate, "tari", din punct de vedere simbolic (creier, inima, nas etc.) prezentate ca niste piese de muzeu pretioase, sub cuburi transparente si cu velumuri translucide scenografiate in ghirlande. Trupul vizibil, sarx, are o somatologie ordonata dupa modelul moral clasic. De pilda pieptul (khardia) are zona inimii (thymos), adica a curajului si onoarei, zona diafragmei (meros), a fortei si impetuozitatii. In opozitie cu anatomicul eroic, Splanchne-ul este zona abdminala obscura, vaga, imprecisa a viscerelor, zona prefacerilor metabolice misterioase si a poftelor carnale. Pictura de buna consistenta materica si de crestere narativa foarte actuala a artistei Elian este expresia unei revanse, filtrata puternic prin tratamentul publicitar al imaginii, tocmai a acestei zone de apetente senzuale din Cosmosul Trupului.
