- Apariţia unei noi edituri în perioadă de criză e surprinzătoare, ne duce cu gândul - nu ne-o luaţi în numed e rău - că proprietarul e moştenitorul unei mari averi cu care nu are ce să facă, ori spală nişte bani. Cum a apărut Philobia?
- Philippe Lasserre: Cu riscul de a vă dezamăgi, nu avem bani de spălat (din păcate pentru noi!). În Franţa sunt patronul şi directorul unei firme de consultanţă, în domeniul managementului şi finanţelor. Proiectul acestei edituri mi s-a părut foarte incitant, tocmai prin faptul că ţine de un domeniu total diferit de cel în care sunt specializat de 25 de ani. Încă din copilărie am o pasiune pentru cărţi şi din această pasiune s-a născut Philobia.
- Cine sunt proprietarii, au legături cu lumea cărţii?
- Philippe Lasserre: Motorul nostru este pasiunea pentru cărţi, deşi nu suntem din domeniu. Philobia este un vis mai vechi, căruia îi dăm viaţă abia acum. Totul este nou pentru noi şi învăţăm pas cu pas. "Credinţa mută munţii din loc", cum spune proverbul.
Bianca Biagini: Sunt plecată în Franţa din 1998, acolo am făcut studii şi am lucrat în marketing, consultanţă... De vreo 10 ani mă gândesc la această editură, îmi fac planuri... pe care le pun acum în practică! Fac naveta între Bordeaux, unde locuiesc, şi Bucureşti.
- Ce şi-a propus Philobia să fie - o editură care publică orice fel de cărţi, o editură specializată în vreun domeniu anume?
- Bianca Biagini: Ce-i drept, mare parte din titlurile alese ne reflectă gusturile, dar suntem conştienţi de faptul că piaţa are legile sale proprii şi atunci încercăm să avem şi alte criterii de selecţie. J
Philippe Lasserre: Majoritatea autorilor publicaţi la Philobia sunt jurnalişti. Pentru început, linia noastră editorială se axează pe colecţia: "Anchete" . Domeniile de investigaţie sunt cât se poate de variate, de la criza financiară până la existenţa îngerilor păzitori sau mesajele lăsate de Maica Domnului în timpul apariţiilor sale, apariţii atestate de sute de jurnalişi şi mii de martori oculari. Cu ocazia lansării editurii noastre, la târgul Gaudeamus din noiembrie, am publicat trei titluri-far din colecţia "Portrete": Dialoguri cu Paulo Coelho, o serie de interviuri purtate timp de o săptămână cu marele autor, o biografie a lui Cioran: Ejaculări mistice şi Efectul Facebook, povestea reţelei de socializare care uneşte lumea şi a fondatorului ei, Mark Zuckerberg, cel ce a reuşit să dea naştere, începând dintr-o cameră de cămin studenţesc, unui adevărat fenomen în materie de business.
De asemenea, am publicat primele cărţi dintr-o colecţie mai amplă, intitulată "Ecologia interioară", titluri care aduc cititorul la o reflecţie asupra vieţii în sens larg al cuvântului: subcolecţiile "psihogenealogia", "dezvoltarea personală", "colţul îndrăgostiţilor" sau "colţul tăticilor" vorbesc de la sine.
- Veţi publica numai traduceri sau şi cărţi de autori români?
Bianca Biagini: Sigur că da, vom publica şi autori români, acesta este, de altfel, un proiect la care ne gândim foarte serios.
- Ce înseamnă Philobia? Găsim acest nume în mitologia greacă, legat de Perseu. Mai este şi numele unei insecte...
Philippe Lasserre: Doi parteneri - unul se numeşte Philippe, celălalt se numeşte Bianca.
Bianca Biagini: găsirea numelui editurii a fost un adevărat tur de forţă! Am făcut şi un brain storming, cu prietenii... Şi tot nu eram mulţumiţi. Într-un târziu, Philobia s-a impus de la sine, printr-un simplu joc de cuvinte (sau de nume, cum vreţi s-o luaţi).
-Care sunt planurile dvs de editor pentru perioada imediată?
- Bianca Biagini: În ianuarie vom lansa şi colecţia "Experiment", în cadrul căreia autorii, tot jurnalişti, şi-au pus întrebări de genul "Ne-am putea schimba oare viaţa?", "E posibil să ne schimbăm valorile?" "Putem schimba o lume care pare de neclintit?". Sunt mărturii ale autorilor care nu s-au mulţumit doar să se gândească la aceste aspecte, ci chiar LE-AU TRĂIT! În mijlocul New York-ului, un jurnalist ateu trăieşte după regulile Bibliei à la lettre, altul încearcă să adopte o atitudine 100% ecologică, renunţând, timp de un an, la electricitate, televizor, maşină de spălat sau hârtie igienică, cu tot ceea ce aceasta implică atunci când locuieşti şi lucrezi în zgârie-nori. O altă jurnalistă părăseşte capitala pentru un post la o publicaţie din provincie şi încearcă, timp de un an, să-şi facă prieteni noi. Sau tânărul care îşi propune să facă troc, timp de un an, plecând de la o simplă agrafă roşie de birou, în speranţa de a obţine o casă; pare incredibil, dar chiar reuşeşte, exact după un an, să dea la schimb un rol într-un film pe... o casă!
Philippe Lasserre: Deşi suntem chiar la început de drum sau poate tocmai de aceea, dorim să publicăm un maxim de titluri în varianta electronică - acesta este un domeniu care va lua amploare în viitorul apropiat.
- Nu vreau să fiu pesimist, dar câtă şansă de succes poate avea o asemenea întreprindere în vremuri de criză?
- Philippe Lasserre: În mod inevitabil, orice nou proiect de business implică un risc. Este oare acesta un motiv pentru a nu încerca? Marile reuşite implică întotdeauna un grad mare de risc, tocmai asta face lucrurile atât de pasionante. Avem încredere în noi, în alegerile noastre şi dorim să împărţim cu cititorii această pasiune.
- Continuă să apară edituri, chiar şi în vremuri de criză. E benefic Această înmulţire exagerată chiar produce derută printre cititori?
Philippe Lasserre: Cu cât vor apărea mai multe cărţi interesante, cu atât vor fi mai mulţi cititori mulţumiţi. Publicul este matur şi ştie să aleagă. De altfel, cum spune şi sloganul nostru: "Abuzul de lectură dăunează grav prostiei!".
