Romanul este un rascolitor requiem pentru ceea ce ar fi putut sa fie frumos - si n-a fost - in viata romanilor.
Petru Barbu a debutat in 1993 cu volumul de proza scurta Tricoul portocaliu fara numar de concurs. El s-a impus insa prin romanul Dumnezeu binecuvanteaza America, 1995, scris la persoana intai, din perspectiva unui tanar care locuieste cu parintii si fratii lui intr-un bloc dintr-un cartier muncitoresc.
Un portret foarte expresiv i se face tatalui, muncitor la santierul naval si lucrator cu ziua, in timpul liber, la o ferma agricola de stat, de unde se intoarce de fiecare data victorios cu patru-cinci rosii pentru salata. Ne aflam in anii de dupa caderea lui Ceausescu, dar personajul se considera in continuare, cu mandrie, un a??exponent al clasei muncitoare". Vorbeste sumar si dezarticulat, nu se spala, isi bate sotia si le aminteste mereu copiilor ca datorita lui au ce manca.
Ca si in familia lui Ilie Moromete, in aceasta familie muncitoreasca exista un a??spion" si anume mezinul; el urmareste atent tot ce se intampla pentru a povesti candva lumii intregi, ca scriitor, fapte care ar fi condamnate, altfel, la uitare. Personajul-narator inregistreaza constiincios pana si felurile de mancare gatite de mama lui, modul cum sora lui tranteste usa, vizitele facute familiei de o vecina indiscreta. Treptat, se configureaza un mod de viata sordid, de o meschinarie insuportabila. Prizonierii acestui mod de viata au reactii diferite. Cei in varsta sunt resemnati, iar cei tineri doresc nebuneste sa evadeze.
In acest moment intervine talentul lui Petru Barbu, care deschide personajelor - si romanului - o perspectiva neasteptata. Este vorba de fuga repetata a a??prizonierilor" in America, fuga imaginata, visata sau, cine stie stie, in cele din urma chiar realizata, desi nu exista nici o dovada in acest sens.
America din roman nu are consistenta unei realitati geografice, ci este o fictiune hibrida, un kitsch mirific, compus din imagini vazute la televizor, zvonuri si dorinte obscure. O secventa memorabila - si vis frumos, si cosmar - este aceea a plecarii intregii familii spre Statele Unite, cu un avion care zboara, fantasmagoric, prin adancurile marii.
Desfiintarea granitei dintre vis si realitate, departe de a fi fascinanta, ca in romanele lui Fowles, sau amuzanta, ca in actele de bravada pe care si le imagineaza Billy Mincinosul, reprezinta o dereglare grava a sufletului personajelor, o forma de agonie. Desi scris cu detasare si chiar cu umor (autorul exceland, printre altele, in parodierea limbii de lemn), romanul Dumnezeu binecuvanteaza America este un rascolitor requiem pentru ceea ce ar fi putut sa fie frumos - si n-a fost - in viata romanilor.
