La Ateneul Roman a avut loc concertul sustinut de Costel Busuioc. Singurul care si-a dat seama, cu adevarat, de importanta evenimentului a fost cel care a sustinut concertul, iar drept dovada aduc declaratia sa de la emisiunea Mihaelei Radulescu: "Cum sa nu am emotii, e vorba de Ateneul Roman, va inchipuiti?".
"El albanil" - adica zidarul - Costel care, ca intr-o telenovela, a fost inscris la un concurs, gen "Cantarea Spaniei pentru imigranti", de catre cei care l-au auzit cantand pe schele, era chiar emotionat ca va canta sub cupola Ateneului Roman. Stiu cum s-a construit Ateneul, prin cheta publica, ceea ce poate fie emotionant in sine. Natia romana a pus leu langa leu ca sa ridice una dintre cele mai reprezentative cladiri monumentale nu doar din Bucuresti sau din Romania, ci - sunt sigur de asta - din toata aceasta parte a Europei. Costel Busuioc, plecat de acasa ca sa nu moara de foame, s-a intors acasa pentru a canta la Ateneu. Sony Music, Jurnalul National ii scot CD-uri comerciale, televiziunile il rasfata, ziarele ii dedica pagini, oamenii politici fac declaratii. Valul emotional il ridica foarte sus si Costel Busuioc ia lectii de comportare in societate si pe scena de la "doua persoane pe care le platesc din banii mei", conform propriei declaratii. Baiatul care era speriat ca va munci o luna ca sa plateasca un geam termopan pe care l-a spart dintr-un impuls generos de a salva pe cineva, plateste din banii sai profesori de bune maniere si miscare scenica. Daca nu ar fi adevarat, ar fi cea mai grozava fictiune telenovelistica. Dar e adevarat, pe cat este adevarat ca se simte foarte complexat si nefericit ca nu are liceul, cum s-ar spune, "la baza". Sigur a avut un trecut plin de suferinta, foame si nefericiri, iar ca el se numara cu zecile de mii an Romania. Prezentul este uluitor si incalcit ca un vis. Viitorul... Cu mult noroc, are o mica sansa. Cu mult noroc si mai cu seama daca va continua sa se tina cu ghearele si cu dintii de actuala sa constiinta de sine in care factorul religios este hotarator. Va reusi in masura in care va transforma magia in miracol. Dar gandul nostru nu se indreapta spre viitorul lui Costel Busuioc, ci spre trecutul si prezentul romanesc in care cultura nu a avut si nu are prea multe sanse.
De ce spunem asta? Pentru ca reactia la fenomenul Costel Busuioc a opiniei publice si a sistemului politico-administrativ ne ingrijoreaza pana peste poate. S-a intamplat ceva cu vocea si cu posesorul acesteia la sosirea in Spania? Nu. Costel a cantat acolo sau la descarcatul vagoanelor aici, in Romania, si nimanui nu i-a pasat. A cantat pe schele pe un santier din Spania si ceva s-a petrecut. Cantaretul avut o sansa pentru ca nu se afla in Romania si pentru ca societatea spaniola e atenta si la sufletul nenorocitilor de lucratori imigranti. A doua chestiune care te pune pe ganduri este aceea care priveste introducerea lui Costel in constiinta publica din Romania. El este "Pavarotti din Carpati". Daca ar fi fost pentru prima oara! "Micuta Picasso", "Micul Paris", "Belgia Orientului" - incercari prezente sau trecute de a extinde imperiul lui "merge si asa" care nu este o expresie, ci un comandament in Romania, intr-un domeniu in care exista un drept special - dreptul de autor. Dar sa mergem mai departe cu motivele de ingrijorare pentru cultura romaneasca. Intamplari romanesti din strainatate, care pe harta realitatii au un anume loc si o anume pondere, devin de nerecunoscut in Romania. In secolul al XIX-lea se dadeau la Paris o anumita categorie de diplome pe care era inscriptionat avertismentul "Bon pour l'Orient". In anumite zone ale Estului conta doar faptul ca erau diplome de Paris. Cultura romaneasca, scoala de canto romaneasca a dat lumii nume uriase. Nu le voi pomeni, sunt prea multe. Daca doriti sa le auziti, sa le vedeti, alegeti canalul MEZZO ori CNN. Nu alegeti nici un canal din tara, de unde vin ele pe marea scena a lumii. Pe canalele romanesti veti auzi "manele" si scenete cu rromi.
