Editurile noastre publică sute de cărţi în fiecare lună, oenormă producţie de carte, care copleşeşte de-a dreptul cititorulintrat într-o librărie. Prin rubricile diverse ale Ziarului deDuminică, care au ca subiect cartea, ne-am propus să fim un ghidpentru cel care doreşte să se informeze, încât, atunci când ajungeîntr-o librărie, să se poată orienta mai uşor. La "Cartea deliteratură" sunt semnalate cărţi aflate deja pe rafturi, între carefacem, fireşte, o selecţie. La fel se întâmplă cu cartea deistorie, de ştiinţă, de economie, de artă. Le sunt destinatecronici cărţilor asupra cărora merită să ne oprim mai mult, dindiverse motive, explicate de cei doi cronicari literari aiziarului. Atenţie aparte mai primesc colecţiile. Asupra unui titlutradus ne oprim pe îndelete în fiecare număr. Din noianul de volumeîn curs de apariţie sau în pregătire alegem câte unul pe care îlprezentăm printr-un fragment, sperăm incitant, la rubrica"Avanpremieră". În sfârşit, în cadrul rubricii de faţă, am invitatediturile să ne semnaleze câte o carte aflată în pregătire, să neprezinte, pe scurt, de ce merită acea carte să apară, să fiecumpărată şi citită.
La Editura Humanitas urmează să apară
Adrian Lustig - Funeralii fericite!
Adrian Lustig (n. 1953, Bucureşti) absolvă cursurile Facultăţiide Automatică a Politehnicii din Bucureşti, iar din 1989 estedoctor în calculatoare electronice al Institutului Politehnicbucureştean. Formaţia sa tehnică se împacă bine nu doar cu vocaţiaumanistă, ci şi, după 1989, cu flerul omului de afaceri. AdrianLustig debutează în presă în 1979, în revista Luceafărul, pentru catrei ani mai târziu să-i apară primul volum, romanul "Romanţă custagiari" (Editura Cartea Românească). Prima apariţie lateleviziune are loc în 1987, cu teleplay-ul "O poveste romantică",iar debutul în teatru se petrece la Iaşi, în 2002, cu piesa "CirculMatteo". Cea dintâi piesă radiofonică, "Poker", i se joacă în 2003,în timp ce pentru primul film, "Nunta mută", a trebuit să aşteptămanul 2008. De ani buni, Adrian Lustig îşi dovedeşte versatilitateaşi hărnicia în literatură, televiziune, radio şi cinematografie."Funeralii fericite!", odiseea dulce-amăruie a unui român aspirantla naturalizare în Franţa, este romanul care-l readuce în atenţialumii literare româneşti.
Ciudate personaje populează acest roman-şampanie! Unul îşipierde capul când aude de Revoluţia Franceză, altul a văzut "BasicInstinct" de atâtea ori, încât îi cunoaşte toate dedesubturile luiSharon Stone. Printre instalatori polonezi, ruşi beţivani (scuzepentru pleonasm), chinezi suicidari şi ghicitoare exotice seinsinuează, cuminte şi aşezat, un produs al Carpatieipredecembriste. Cine este el? Nimeni altul decât Lionel Frunză, unromân hăituit de ambiţia naturalizării galice, chiar dacă asta nu-iva aduce transformarea numelui în Feuille, ci doar dispariţiacăciuliţei de pe "ă". Deprins să se trezească înainte de soneriadeşteptătorului, dansator de vocaţie, grijuliu şi cu vecinii, şi culămâiul din apartament, Lionel (fost Ionel, fireşte) e un cetăţeanmodel. Nu încalcă nici o regulă de bună convieţuire şi nu indispunepe nimeni. Toate merg ca unse până când o ghicitoare îl anunţă cândanume va muri. Atunci mecanismul impecabil al lui Lionel Frunză sedereglează, iar culoarea vieţii netrucate îi revine în obraji. Cumi se termină aventurile? Cum doriţi, căci romanul lui Adrian Lustigare două epiloguri - unul pentru pesimişti, celălalt pentruoptimişti. Însă indiferent pentru ce optaţi, râsul însoţitor egarantat.
