Romancierul, biograful şi poetul Peter Ackroyd este un om deşaizeci de ani (s-a născut în 1949), a studiat la universităţileCambridge şi Yale, a lucrat ca redactor literar şi critic de filmşi deţine o rubrică de recenzie de carte în cotidianul The Times şio altă rubrică permanentă la radio. Atât în biografiile care l-aufăcut celebru, cât şi în celebra sa istorie a Londrei (din anul2000) şi în cărţile sale de beletristică, Ackroyd amestecă trecutulşi prezentul, faptul real cu ficţiunea, de cele mai multe ori înlegătură cu Londra, văzută ca o puternică prezenţă fizică şi osinistră metaforă omniprezentă, bântuită şi însufleţită de trecutulşi de personajele ei, deopotrivă reale şi imaginare. A publicatfoarte mult şi a fost înnobilat în 2003 de Regina Elisabeta II cutitlul de Comandor al Imperiului Britanic.
Romanul de faţă*), unul dintre primele scrise de el, e doar într-omăsură detectivistic şi am putea spune fără eroare că aşa poatearăta romanul gotic astăzi. Un detectiv din zilele noastre(Nicholas Hawksmoor) cercetează o serie de crime petrecute în urmăcu două sute cincizeci de ani, în vecinătatea unor biserici.Arhitectul Nicholas Dyer este asistentul celebrului Sir ChristopherWren şi omul împutenicit să construiască şapte biserici care săconstituie tot atâtea jaloane ale Iluminismului. Numai că Dyerascunde câte un secret întunecat în fiecare dintre biserici - şiaici încep misterele, frisoanele, maniheismul, trimiterile lafrancmasonerie pe care nu le dezvăluim pentru a menţine viuinteresul cititorului.
"Aşadar, în 1711, al nouălea an al domniei reginei Anne, înParlament fu aprobat un decret pentru ridicarea a şapte noibiserici parohiale în Londra şi Westminster, a căror înfăptuire fuatribuită Oficiului Lucrărilor Publice al Maiestăţii Sale, dinCurtea Scoţienilor. Şi veni vremea ca Nicholas Dyer, arhitectul, săînceapă construcţia unui model al primei biserici. Colegii lui arfi angajat un dulgher talentat, care să se achite de aceastăsarcină, însă Dyer preferă să lucreze cu propriile mâini, tăindferestre pătrate sau sculptând scări în miniatură: fiecare elementputea fi scos sau desfăcut în părţi mai mici, astfel încât curioşiisă poată cerceta înăuntrul machetei şi să vadă amplasamentulfiecărei părţi. Dyer îşi luă scara de mărimi din planurile pe carele avea deja desenate şi folosi, ca întotdeauna, un cuţitaş careavea o bucată de sfoară zdrenţuită înfăşurată pe mânerul de fildeş.Munci timp de trei săptămâni la prototipul său din lemn şi, cândajunse şi la faza potrivirii clopotniţei în vârful turnului, neputeam închipui cu toţii cum ar fi arătat biserica înălţată înSpitalfields. Însă mai erau de făcut alte şase biserici şi, o datăîn plus, arhitectul îşi luă rigla scurtă de alamă, compasul şihârtia groasă pe care o folosea pentru schiţe. Dyer lucra repede,ajutat de un singur asistent, Walter Pyne, în timp ce, în parteacealaltă a marelui oraş, zidarii strigau deja unii la alţii pe cândciopleau în stâncă dură viziunea arhitectului. Această viziune oavem înaintea ochilor şi astăzi, deşi, pentru o clipă, nu auzimdecât respiraţia lui grea, în timp ce se apleacă peste hârtii, şivuietul focului care se înteţeşte dintr-odată şi aruncă umbreadânci prin încăpere."
Detectivul de azi intră în mintea făuritorului de biserici de acumdouă veacuri şi jumătate, cele două veacuri ajung să se confunde.Cu încetul, descoperim că asistentul arhitect aparţine unei sectecriminale şi că şi concepţia sa de arhitectură religioasă epătrunsă de spirit diavolesc. În cele din urmă, cu toate cădescoperă conexiunile, detectivul nu reuşeşte să rezolve şimisterul. Un roman sclipitor, deşi macabru.
"Ackroyd îşi etalează ca un virtuoso talentul de a prinde nu numaitonul vocilor, ci şi dispoziţiile sufleteşti ale unor oameni demultdispăruţi, pe care cu multă imaginaţie le leagă de lumea modernă."(The Times)
*) Peter Ackroyd - "Hawksmoor". Editura Leda. Traducere dinlimba engleză de Alexandru Asmarandei.
