Zaresc pe raftul bibliotecii manualul de Economie Politica din perioada liceului. Cartea, cu copertele roase de timp, dar si de insistenta ambitiei mele de a invata pe de rost lectii intregi, parca incearca sa se ascunda de privirile curiosilor, asemenea unei femei cu trecut reprobabil.
O pastrez la vedere, dar nu cu retinere, ci cu recunostinta, deoarece ea mi-a facut accesibila portia de studentie. Rasfoind-o fara graba, observ ca memoria inca mai retine fraze inutile din "productia bunurilor materiale" sau din Documentele programatice ale Partidului Comunist Roman.
In cea mai mare parte, stocam mecanic insiruirea de date statistice sau definitii abstracte, la o varsta ce nu-mi permitea sa deslusesc mecanismele economice, intr-o societate inchisa. "Pe baza proprietatii capitaliste are loc exploatarea muncii salariate, exploatare care domina relatiile economice in intregul lor, indiferent de metodele folosite in acest scop in diversele etape ale modului de productie capitalist", iar "marfa este celula economica a capitalismului", citeam fara sa inteleg cum vine problema cu exploatarea fortei de munca. Urmau alte teme, iar citatul marxist, potrivit caruia "o data cu micsorarea continua a numarului magnatilor capitalului, care uzurpa si monopolizeaza toate avantajele acestui proces de transformare, cresc mizeria, asuprirea, inrobirea, degradarea, exploatarea, dar si revolta clasei muncitoare, al carei numar sporeste neincetat si care este educata, unita si organizata prin insusi mecanismul procesului de productie capitalist. Monopolul capitalului devine o catusa prin modul de productie care a inflorit odata cu el si prin el. Centralizarea mijloacelor de productie si socializarea muncii ajung la un punct la care devin incompatibile cu invelisul lor capitalist. Acesta este sfaramat. Proprietatii capitaliste i-a sunat ceasul. Expropriatorii sunt expropriati", ma infiora si asteptam din clipa in clipa sa aud trosniturile eliberatoare ale prabusirii capitalismului. De fapt, dorinta noastra, a celor care ne invredniceam sa devenim aseisti sau dreptisti, era sa vedem in carne si oase un capitalist. Mi-l imaginam in felurite chipuri, ca pe un accident genetic, cu excedent de monstruozitate si perfidie, un animal programat sa pauperizeze masele largi", deposedate samavolnic si brutal de mijloacele de productie.
Stiam doar cum arata clasa muncitoare, deoarece traiam in mijlocul ei, iar practicile le faceam in productie, pentru a vedea pe viu ce inseamna un proletariat "unit si educat". Ei, purtatorii de salopeta, victimele bestiilor exploatatoare ne aratau cum se falsifica pe cartela ora de intrare in fabrica si, mai ales, cum se trec pe sub "ochii vigilenti" ai portarului obiectele sustrase de la locul de munca. Eficienta muncii in socialism am descoperit-o tot in sectiile Combinatului de Ingrasaminte Chimice din orasul intins la picioarele balaurului cu furnalele fumegande, de la un strungar care isi lasa scula sa mearga in gol, iar el dormea sau statea la palavre cu ceilalti creatori de productivitate planificata, in tripla lor calitate de proprietari, producatori si beneficiari.
Mai tarziu, calatorind prin SUA cu alti colegi, am intalnit, in afara mitingurilor oficiale, americani care se holbau la noi si ne cercetau cu un aer temator si ostil, de parca am fi fost extraterestri. Cand s-au convins ca nu suntem decat locuitori obisnuiti ai firavei Planete Pamant, ne-au impartasit suspiciunea lor: in scoli li se inoculasera idei preconcepute despre socialisti si comunisti, descrisi ca soli ai iadului ori apostoli ai prapadului care va cufunda lumea in pacatul fara intoarcere. Am zambit amar, reanalizand ca multe dintre cartile invatate in scoala nu-mi servisera decat pentru a-mi construi un univers plin de adevaruri mincinoase. Ca si al bietilor americani, de altfel, care nici macar nu stiau ca le-a "sunat ceasul"...
