In ultima vreme am asistat cu totii, unii chiar la fata locului, altii doar prin intermediul micului ecran, la niste secvente de buluceala de mare spectacol. Perioada se preta la scene de masa, asa ca, macar din punct de vedere teoretic, lucrurile nu pareau complet iesite din comun. A fost mai intai Saptamana Patimilor si lumea s-a inghesuit la tot felul de ceremonii, de la Denii pana la marea slujba a Invierii. A urmat apoi praznicul mult mai laic al lui 1 Mai, insotit si el de tot felul de iesiri la iarba verde, cu mici si cu bere.
Adevarul este ca romanul asteapta cu o febrilitate teribila orice ocazie festiva, fie ea religioasa ori laica, pentru a petrece asa cum stie, cu multa mancare si bautura, cu muzica tare si cu topaiala, cu chiuituri si cu uitatul necazurilor. "Nu stiu daca ne pricepem la multe lucruri, dar, in orice caz, stim sa petrecem", imi spunea un prieten privind asta-iarna exploziile de artificii care marcau peste oras sosirea Anului Nou. Nu numai ca stim sa petrecem, dar uneori dam senzatia ca nu traim decat pentru asta. Iarna, o luam de pe la Sfantul Nicolae cu pregatirile si serbarile si ne oprim pe la Sfantul Ion. Abia intrati in primavara, fie ca am postit, fie ba, ne simtim atinsi din nou de spiritul sarbatorilor de pe la Florii si ne trezim cu greu abia pe la Inaltare. Atenti la aceasta predispozitie nationala, guvernantii asigura cu grija tot felul de "punti" intre sarbatori, sa nu iasa omul prea brusc din chef sau sa nu chiuleasca de la serviciu cu de la sine putere. Daca intre sarbatorile legal admise si inscrise cu rosu in calendar se mai strecoara si cate o manifestare "peste rand", mai un NATO, mai o francofonie, cu atat mai bine. Cum spuneam, perioada recenta s-a pretat la pomana, iar inghesuiala a fost mare la pungile cu merinde, la cartonasul cu mici si la paharul din plastic cu bere sau vin, ba chiar la sepcute si fanioane. Ca de obicei, politicienii au folosit prilejul ca sa-si sporeasca popularitatea, sperand ca isi vor atrage si ceva sufragii la alegerile ce vor urma. Nu inteleg cum poti fi sigur ca te va vota cineva care ti-a golit farfuria, stiut fiind ca de multe ori invitatii nici nu ti-au iesit bine din casa si incep sa-ti critice zgarcenia, lipsa de fantezie in alcatuirea meniului si bautura proasta oferita la masa. Ce am inteles si mai putin a fost de ce s-au calcat in picioare sute de oameni pentru te miri ce. Unii au spus cu un dramatic tremolo in glas ca explicatia ar fi saracia crunta in care se zbate cea mai mare parte a populatiei. Lumea este flamanda, spuneau ei, si oamenii se temeau ca bucatele nu vor fi de ajuns. Dar inghesuiala si bataie in toata legea a fost si la imparteala agheazmei de Izvorul Tamaduirii, ori nu cred ca lumea era uscata de sete, iar butoaiele cu apa sfintita pareau destul de incapatoare. Pe de alta parte, am vazut scene de buluceala la casieriile primariei sau ale fiscului, unde sute de oameni se calcau in picioare ca sa plateasca darile catre stat. Ori, slava Domnului, de astea nu ducem lipsa si n-am auzit pana acum ca statul sa fie pe cale sa-si epuizeze chitantierul. Raman in continuare nedumerit.
