Am plecat intr-o sambata seara ploioasa spre Opera, cu gandul ca voi vedea o feerie dansata, o poveste pe gustul tuturor varstelor, insotita de o muzica superba si, nu in ultimul rand, o productie viabila a Operei bucurestene, chiar daca este vorba despre o reluare si nu despre o premiera autentica.
Intamplarea face ca vazusem spectacolul cu ani in urma, poate chiar la premiera, avand in distributie doua prim-balerine de talia Corinei Dumitrescu si a Monicai Petrica. Ma voi feri sa citez nume privind acest spectacol. Un cunoscator de balet si chiar un iubitor al companiei de balet a Operei Nationale din Bucuresti a fost nevoit sa trateze cu aplauze destul de palide momentele esentiale ale montarii (in orice caz incomparabile cu cele din versiunea la care ma refer). Trist, dar adevarat, motivele principale ale acestei situatii lipsite de stralucire raman, probabil, cele economice. Vorbim despre o meserie extrem de dificila si de solicitanta, recompensata - conform grilelor de salarizare din domeniul culturii - mai slab decat oricare alta disciplina artistica, de unde, necesitatea cu care se confrunta balerinii de a-si suplimenta veniturile in alte maniere, cu siguranta obositoare. De aici, lipsa de entuziasm care se citea in evolutia ansamblului, lipsa acelor zambete clasice ale balerinelor fiind mult mai vizibila decat eventualele desincronizari. Ca de obicei, Pasarea albastra a avut in Vlad Toader un interpret de referinta, iar rolurile principale au fost sustinute de Cristina Opincaru (Frumoasa Aurora), Gigel Ungureanu (debutand in rolul Printul Desire), Laura Blica Toader (Zana Liliacului), Adina Tudor (pentru prima oara in rolul Zanei Carabosse).
Trecand in alt registru, trebuie sa spunem insa ca, daca privim acest spectacol cu ochii copilului venit sa vada costume si dansuri frumoase - pentru ca Frumoasa in padurea adormita de Ceaikovski in regia si coregrafia semnate de Alexa Mezincescu face parte din categoria acelor spectacole care se adreseaza atat copiilor, cat si adultilor care inca mai apreciaza frumusetea basmelor -, vom pleca destul de incantati.
Iar acest unghi nu este de neglijat, pentru ca, in aceasta toamna, Opera bucuresteana a reluat cu consecventa seria spectacolelor de duminica in matineu, context in care au putut fi vazute deja Motanul incaltat de Cornel Trailescu, Cenusareasa de Prokofiev, Spargatorul de nuci de Ceaikovski sau Corsarul de Adam si in dimineata de 18 noiembrie este programat chiar acest spectacol cu Frumoasa in padurea adormita. In mod evident, toate cele afirmate la inceput nu mai au importanta in cazul unei audiente compuse predominant din copii, care recepteaza cu entuziasm maxim aceste spectacole.
Totusi, cei care au posibilitatea de a face ceva pentru schimbarea acestei situatii profunde a artei coregrafice clasice din Romania ar trebui sa se gandeasca daca reusim sa deschidem apetitul pentru balet unor noi generatii de spectatori, ce vor mai putea ei sa vada peste 20 de ani. Citind in programul de sala cele doua randuri rezervate asistentilor de coregrafie - Gabriel Opincaru, Corina Dumitrescu, Madalina Slateanu, Tiberiu Almosnino - vedeam practic numele unora dintre cei mai mari balerini ai acestei scene din ultimele doua decenii. Oare cei care ar fi trebuit sa le urmeze au plecat toti sa-si caute norocul in lume?
