Dezvoltarea fotografiei si numarul crescut in proportie geometrica al calatorilor, precum si al celor care doreau sa se stabileasca in Bucuresti, au facut ca imaginea pe care o avem despre oras sa fie oarecum falsa. Vizez, desigur, secolul al XIX-lea.
Ceea ce am vazut este ceva relativ nou, adica din preajma Razboiului Crimeii. Insa, cum aratau Bucurestii inaintea acestui razboi, mai cu seama inainte de ravagiile facute de marele incendiu de la 1847?
Imaginile pastrate nu sunt multe si, in special, concludente: panorame, manastiri, aspecte din viata cotidiana; in absenta textului, nu spun mai nimic. De la Charles Dousault s-a pastrat, datorita gravarii si reproducerii intr-o revista ilustrata franceza, probabil L'Ilustration, un desen de mare interes in care vedem, in fine, o strada din Capitala, o strada vie. Atentie: oamenii sunt adaugati! Lasand la o parte acest neajuns care transforma o cladire de cinci-sase metri intr-un palat de proportii impresionante, este de observat corecta redare a arhitecturii. Cladirea de factura orientala din stanga nu era nici prima si nici singura din oras. De obicei, asemenea cladiri erau inaltate de negustorii balcanici sau umblati prin Balcani. Altele, care nu mai apartineau negustorimii, erau ridicate in acest stil dupa gustul proprietarului. Palatul Domnesc de pe Podul Mogosoaiei avea asemenea sacnasiuri din care Voda, Doamna si domnitele urmareau trecatorii. Astazi s-a mai pastrat o casa cu sacnasiu pe Lipscani, langa Hanul cu Tei si pe Sfintii Voievozi colt cu Calea Grivitei. Cladirile mai modeste de vizavi sunt si ele orientale. Insa, nu e un colt din Stambul ori din Gabrovo, fapt vizibil la arhitectura cladirilor din departare, inclusiv la casa cu un etaj din partea dreapta: este o arhitectura subcarpatica din apropierea Oltului. Din pacate, nu exista nici un reper pentru identificare.
