Episodul 6. Ben
Ben era unul dintre copiii facuti pe banda in anii '70, pentru care timpul parca se oprise. De fapt nu era nici imobil, a evoluat si el, de la bata din lemn neslefuit cu carligul de fier in cap, cu care speria lumea acum zece ani cand s-a oplosit in piata, si pana la manusile cu tinte si insigna cu steaua rosie, cu care ne speria acum. Bata i-a provocat lui Ben, cu mai multi ani in urma, o nenorocire cu cainii maidanezi care se impuiasera in piata, pe cand mai era inca Piata Unirii. O catea il muscase de picior pana-i crapase osul, probabil trecuse cu bata aia prea aproape de adapostul ei cu pui, cateaua il asteptase sa treaca si din spate i-a luat piciorul. Militianul l-a dus cu masina la urgenta, unde a trebuit operat de urgenta sa i se monteze o tija in picior, operatie pe care acum nu ti-o mai face nimeni fara zece milioane. si-atunci militianul a platit o suma frumoasa din buzunarul lui, ceea ce l-a facut pe baiat sa se lege cumva de el. Dupa ce s-a operat, Ben n-a putut sa stea in spital mai mult de doua zile, practic a fugit fara nici o externare si a inceput sa bantuie prin oras in cautarea unui loc de dormit - el era venit doar de cateva luni din Ardeal, pe cum se mai vede si acum in vorba lui traganata. Dupa vreo saptamana de haladeala, Ben s-a intors spasit, cu pijamaua de la spital zdrente dupa el, schiopatand cu un picior de parca ar fi mers in patru labe, s-a intors la militianul lui. Costi il astepta nu-l astepta, se pare ca mai mult l-astepta fiindca nu mai avea trai posibil cu nevasta. Cand ai facut un bine, spunea femeia, sa-l faci pana la capat, nu-l lasi acuma pe baiat sa-l manance... si ce sa-i fac?, i-a zis militianul o data, de doua, de trei ori - pana la urma si-a dat si el seama ca, daca lucrase in militie, putea sa-l gaseasca pe amarat prin Bucuresti. L-a gasit tot Ben, intr-o dimineata a aparut in piata cu ciurda de caini dupa el, si s-a jurat ca nu mai pleaca. Dupa locul unde bantuia, intre trei crasme din piata pe care militianul le tinea pe-atunci deschise nonstop, toata lumea ar fi zis ca nu se poate sa nu se apuce si Ben de bautura. Piata era piata, lumea mai multa si mai pestrita venea de cu noapte pana noaptea la crasmele din Unirii, unii asteptand autobuzul pentru SAI, altii de-abia sositi asteptand sa se deschida pravaliile. Ion Moldoveanu? era si el in fiecare zi in piata jucand ursul, pana l-a alungat Ben. Jivina ii furase o bucata mare de halva. Trebuia sa-l vedeti (mai povesteste si-acum Costi) cum s-a luat la bataie, l-a luat in brate, i-a tras cu pumnii in piept, mana-n bot, l-a muscat de ceafa, l-a pus pe fuga, l-a gonit cu bata aia pana l-a scos pe linia de tramvai!... Ia zi-i, Benoni, cum era ursu' lui Ion, mare rau? Yeee - Ben emite cu vocea lui necultivata un fel de aprobare ardeleneasca.
El nu fusese vazut niciodata pe-aproape de o gagica, si nici nu se vedeau sperante. Normal ca speria fetele si cu fata lui (fruntea ingusta, buza de jos rasfranta tare peste barbie care-l facea sa stea mai mult cu gura deschisa), si cu vorba aia dezarticulata, schiopatatul de drac, mirosul corpului pe care parca nu si-l spalase de cand se batuse cu ursul). Pe militian nu-l mai interesa sa-i gaseasca lui Ben o fata, in schimb nevasta se arata mai preocupata de viitorul lui, chemandu-l in zilele de iarna in bucatarie - daca nu era chemat, el putea sa stea in ploaie, in ninsoare, in ger, ca un animal, fara sa simta nici frigul, nici umezeala. Cand doamna Carmen il chema prin ferestruica cu plasa de muste, se ducea totusi fara sa astepte de doua ori. Se aseza pe scaunul lui, lipit de peretele coscovit de caldura sobei, si incepea sa se legene in ritmul unei melodii pe care numai el o auzea. Ritmul muzicii din capul lui crestea incet, pana cand leganarea aceea devenea o zgaltaiala de onanist. Atunci Carmen se oprea din treaba, incepea sa tranteasca vasele ca sa-i atraga atentia, si el intr-adevar se oprea, rosu la fata peste pigmentul lui oaches, rosu pana la varfurile urechilor. Da ce-i femeie, ce-o facut? se auzea si Costi, cu molcomeala lui de ardelean.
Doamna Carmen trebuie sa se fi gandit mult pana sa-si puna in aplicare planul, tot asa intr-o zi de iarna ori primavara timpurie. L-a chemat pe Ben in bucatarie sa nu mai stea in ploaie. - Da' dezbraca-te, nu mai sta asa, ca-mi uzi pe-aicea! i-a spus cam rastit cand el s-a asezat pe scaunul de bataiala. El si-a dat jos bluza de trening rosie-albastra (culorile Stelei, care cucerea Europa cam pe cand ajunsese el in oras), si-a dat jos si adidasii care lasasera o urma noroioasa pe unde pasise, sosetele ude fleasca le-a lipit de teava sobei. Ar trebui sa mai faci si tu o baie, i-a spus femeia. Ben si-a dat jos si pantalonii si-a inceput sa se uite curios la rana rosie veche de la muscatura catelei, parca acela n-ar fi fost piciorul lui... si-a dat in sfarsit peste cap si tricoul cu inscriptia America nu-s' ce, si cu chilotii pe el a intrat in baia atat de stramta incat nu intra in ea mai mult de o persoana. A dat drumul la jetul tare de apa, a carei temperatura crestea incet de la rece spre fierbinte, in doua trei minute. O bataie in usa - o mana de femeie a crapat usa aceea si a intrat in deschizatura sa arunce pe jos bucata de sapun. Ben s-a sapunit si a dat cu apa, chile de apa, pufnind si stropind ca la delfinariu. A continuat pana cand din sapun nu i-a mai ramas decat un bot, numai bun de zdrobit in degete. Usa s-a mai crapat o data, si prin baie a inceput sa pluteasca un prosop mare alb - femeia asta avea la serviciu tot ce-i trebuia, desi patronii nu locuiau aici. Trupul mare al lui Ben intra in prosop de la barbie pana aproape de labele mari ale picioarelor - asta fiindca el nu se acoperise cu prosopul decat in fata. Iesit brusc din aburul intunecos al baii, nu vedea nimic prin bucatarie, se simtea doar tras de prosop - genunchii i se loveau de scaun, se asezase acolo si incepuse sa sufle cu gura deschisa. - Vezi ce misto mirosi acuma? a auzit vocea femeii foarte aproape de el. Ben intepenise in scaun uitand si sa mai bataie, privindu-si stanjenit mainile lui butucoase, care ascundeau o umflatura rotunda a prosopului prin dreptul sexului - exact, chilotii ii pierduse pe undeva in baie luati de apa. Mainile femeii, care umblau incet pe linia gatului lui, erau mult mai fine decat ale lui, cu unghiile roze nevopsite. Mana asta cu carnatia rosietica se abatuse de la traseul ei pe gatul gros al baiatului, doar atat cat sa-i dea la o parte prosopul - in momentul acela n-a mai tinut nici el de mijloc, si prosopul alb a cazut pe linoleum ca o insula, din care trupul lui a inceput sa creasca incet, verticalizandu-se ca un pomisor. Femeia a ingenuncheat pe insula alba si, cu capul intre picioarele lui, a inceput sa miroase sufland usor. Cand a ajuns la sex, l-a impins cu amandoua mainile in peretele cald din spate si a inceput sa-si potriveasca burta si mijlocul dupa sexul lui plin. Nu zi nimic tu, lasa-ma... i-a spus inecata baiatului, care intr-adevar isi pregatea in gat sunetele ca sa spuna ceva. Carmen parca innebunise, cu un picior dezgolit pana la chilot urcat pe scaunul lui ii infipsese genunchiul in piept, ii facuse spatele gros una cu peretele. Ben parca nu se mai oprea din crestere. In burta lui deasupra membrului, care era prins in vatra ei cu spuza pe fund, a simtit noua sau zece zvacneli precipitate, ca cercurile starnite de-o piatra mai mare intr-o apa linistita. Cand, in sfarsit, femeia l-a lasat sa iasa, s-a lasat o liniste mormantala, nici cainele lui Costi nu mai latra, afara parca nu mai era nici un consumator - in linistea asta Ben a inceput sa-si studieze sexul, de parca nu s-ar fi asteptat sa-l gaseasca la locul lui, sexul stralucitor si umed emanand umezeala pana in buric.
Ben si-a dat seama deodata ca nu mai putea sa se legene, devenise barbat. Carmen, cu parul strans intr-o legatura colorata, se facea ca aranjeaza sticlele la bar, urcand cu picioarele in sosete sus pe taburet, sarind jos in papuci, ca o scolarita. si bratele ei descoperite de halat pana aproape de umar, mai sus de floarea vaccinului, erau ca de pustoaica, cu broboane purpurii pe antebrate. Ia zi, Benoni (a inceput sa vorbeasca destul de brusc), ce nu-ti place tie aicea? Imi place, a gangavit el fara sa-si ridice privirea dintre propriile-i picioare. De ce te-ai apucat sa spui, ma, sa spui pe la televiziuni ca tu n-ai un' sa stai, ca esti boschetar? Boschetar... ingana el ca un cretin. Zi ma, ai casa, ai un' sa dormi, ce dracu-ti lipseste? Bani! Ben si-a limpezit deodata vorba de toata gangaveala si a ridicat ochii despre care nimeni nu stia ce culoare au, fiindca ii tinea ori in pamant ori acoperiti de sprancene. Cat iti trebuie, l-a intrebat femeia si el a dat-o iar pe leganatul lui stupid. Zi ma, ti-ajunge? Carmen a scos pe tejghea doua hartii de o suta, el s-a ridicat din scaun, le-a privit de la distanta si a dat din capul mare un semn de negatie. Zi ma cat, cinci sute? Iti dau cinci sute, daca vrei mai mult, sa-mi spui! El a luat hartia din mana femeii, strangandu-i pentru vreo secunda degetele in podul palmei lui aspre, a bagat-o in buzunarul mic al sortului si a iesit. Da' ia zi-mi, la ce-ti trebuie bani?, a mai tipat Carmen dupa el, care deja se indrepta, pasind cracanat ca pe aratura, spre iesirea pietii. A coborat scarile curatate aproximativ de zapada, cu o partie prea mica pentru picioarele lui, a trecut aiurea calea, evitat miraculos de masinile care clacsoneaza nervos, inca doi pasi dreapta, linia de tramvai, Agentia loto. Toata lumea vorbea ieri numai despre potul mare la sase din patrus'noua. Ben a visat toata noaptea aia la combinatii, a visat de ar fi putut sa umple trei patru bilete cu combinatii. Inauntru e pustiu, fata de la casa isi curata unghiile. Potul nu mai e, s-a castigat la Constanta, ii comunica sec. Vino si tu dupa ce se mai aduna banii, cateva saptamani... Pai nu era cinci milioane de euro?, incepe sa balmajeasca Ben, parca ar fi vorbit de unu' singur. Ba da, atata a fost, dar daca s-a castigat, nu mai e! El ridica in sfarsit privirea din pamant, se uita la fiinta de pe partea cealalta a tejghelei, care parca isi bate joc de el. E o blonda fara nimic artificial, ochelari cu lentile mici, in spatele carora niste ochi negri parca se amuza. Face stanga-mprejur, cu o mana in buzunarul sortului, sa simta acolo hartia de cinci sute. si cine-a castigat?, mai intreaba o data din usa. Biletul s-a jucat la Constanta, spune fatuta. Benoni a mai auzit de Constanta, ceva in legatura cu vacantele la Mare - a auzit numai, el n-a fost niciodata. Lasa ca-l gasesc eu, vorbeste iar pentru sine si iese in strada. Doua tigancuse cu cosurile de marfa asteapta autobuzul. La gara?, gangaveste Ben, starnindu-le chicoteli. Du-te in partea ailalta pentru gara, treci bulevardu', traversezi parcu'... Deja Ben n-o mai aude pe vanzatoarea de bilete care dadea indicatii din spatele ghiseului ei, atat de inalt incat parea ca femeia aceea n-ar fi avut decat cap, si nici acela intreg.
