Episodul 5. Oana
Scarile blocului coboara prin bezna intr-o galerie unde zeci de familii si-au lasat borcanele cu muraturi si sticlele cu vin sa doarma pentru iarna. Cand am coborat in strada, Oana astepta pe pragul carciumii, tragand rar din tigara. Parca tot aerul ei copilaresc se dusese in lunile cat fusese oaspetele lui Abdul in Emirate. Taci domne din gura cu Emiratele, bombane Mirel militianul. Asta n-a ajuns mai departe de Ferentari, de-acolo am scos-o noi, intr-adevar din mainile unor araboi...
Oana chiar il varase pe dom' profesor intr-o incurcatura, pe care a sesizat-o mult prea tarziu, cand pe email-ul lui se adunasera mai multe mesaje de la un necunoscut Abuhraim. Fata se lipise de magnatul kuweitian venit cu o delegatie de oameni de afaceri la Bucuresti, bogatanul ii lasase adresa unui hotel, sa vina de cate ori poftea, iar pentru corespondenta, neavand calculator, ea ii daduse adresa mea de email. Cand a vazut ca Oana nu mai are de gand sa ajunga in Golf, Abu a pornit el incoace. Iar cand i-am dat vestea, Oana si-a ridicat sprancenele in circumflex si s-a refugiat in salonul protejat cu perdea de margele.
Sa nu ma intrebi carui fapt isi datora numele Salonul Oranj, camera in care l-a invitat Oana pe dom' profesor seara, dupa plecarea tuturor musteriilor, dupa ce si scaunele de pe terasa de rand erau ridicate pe mese. Decorul era dominat de canapeaua dintr-o piele de culoare inchisa, gri sau neagra, pe care nu putea sta intinsa mai mult de o persoana. Oana se tranteste din alergare pe canapea, strangandu-si picioarele sub fese si insfacand imediat in brate una dintre pernele "fantezi" aruncate acolo intr-un fel de dezordine studiata. In fata ei, pe o masuta joasa, e caietul cu copertile manjite de cerneala - in care batrana Gioala tine lista clientilor selecti de la bar care pot fi serviti pe credit - si un glob de cristal cu apa, in care niste pestisori exotici, masculii mai mari, femelele mai colorate, se urmaresc fara sorti de izbanda. Tu stii ce fac pestii acolo? intreaba Oana. Pe bune, sunt niste sexosi nesatui, eu stau ore-n sir sa ma uit la ei, iar dupa sex au o nevoie de mancare de ma sperie!
Oana ramasese stapana la crasma dupa ce Gioala, batrana pe care parca nimeni nu putea s-o clinteasca, se retrasese singura. Cazuse bolnava dupa ce nu mai fusese ursul lui Ion moldoveanul sa-i calce oasele. Ion nu mai putuse sa joace ursul prin pietele din Bucuresti, oprit peste tot de primarie, asa ca plecase in Moldova lui, iar la doua zile dupa plecarea ursarului, Gioala nu mai putuse sa se scoale din pat. Pe Oana am cunoscut-o intr-o zi de iarna ploioasa, cand nu ne mai venea sa iesim din terasa incalzita. Cu un fular rosu infasurat de mai multe ori peste gura, ea matura de la opt dimineata trotuarul si imprastia sare pe mazga subtire. In timpul asta suradea sub fular, multumita de felul cum reusea sa-i tina la respect pe baietii de cartier. Sigur ca ea ar fi preferat sa-l cunoasca mai bine pe baiatul fin, ziaristul care isi bea votcuta in picioare, la o masa aproape de usa terasei, chircindu-se ca sa ocupe cat mai putin loc, sa nu-i puna toti bagabontii labele pe buci, pe picioare etc. Baiatul insa trecea rece ca un sfinx, isi bea doza politicos si trist, fara nici o placere, dupa care iesea si se oprea la fel de absent in statia de tramvai. Oana reusi intr-un tarziu sa se prinda ca baiatul chiar o placea, mai mult din niste gesturi marunte, un fel de strangere convulsiva a degetelor de cate ori mainile li se intalneau adunand paharele insirate pe tejghea, ori aruncarea in laturi a hainei lui descheiate atunci cand ea se intampla sa treaca prin spatiul prea stramt, starnind aerul cu parfum de mar verde... Las-o, baiatu', ca asta-i in cardasie cu toata mafia si poti sa te trezesti ciopartit intr-o noapte la tine-n camera, in pat, spunea Mirel, militianul-patron peste mai multe crasme de cartier.(I se Intamplase de cateva luni unui baiat tot in cartierul nostru, in blocusorul rosu sortit demolarii. Unui pusti de saisprezece ani, cu sangele fierbinte, i se pusese pata pe una dintre tigancile astea cu sotul in puscarie. Normal ca aia n-a spus nimic despre sot, fiindca simtea si ea nevoia. Barbatul a aflat si a rezolvat totul de dupa gratii: a trimis doi gealati care l-au ciopartit pe baiat fara ca acesta sa simta ceva, in somn, ca niste adevarati chirurgi.)
Oana nu poate sa stea prea mult legata la gura, fiindca respiratia ii e ingreunata de munca fizica. Isi dezleaga fularul, scuipa doua fire de lana prinse intre buze, isi desface capsele de la canadiana. Din posetuta pe care si-a lasat-o pe prag scoate o tigara, din buzunar bricheta, aprinde si incepe sa traga, ciocnindu-si marunt cizmele una de alta, alternativ cu botul si cu toacele. La opt si jumatate ora de deschidere e aproape, Oana ar putea sa deschida si singura, numai ca ea mai trebuie sa-l astepte pe baiatul de ieri, ca sa reconstituie sfarsitul unei povesti stupide. In prima zi cu zapada in Bucuresti, dupa o luna de ger uscat, pe langa usa deschisa a carciumii trecea lume mai mult sau mai putin grabita, mai alunecand de pe trotuarul asternut cu o mazga subtire pe strada, unde tramvaiele se tarau cu viteza dricului. Cu o izbucnire de veselie, Oana a strans din drum un pumn de zapada, cand l-a vazut pe baiatul ei traversand piezis linia de tramvai, l-a facut bulgare si l-a lansat spre cel care dimineata se facea ca n-o vede, grabit spre serviciu. Bulgarele plecase deja din mana ei neinmanusata in momentul in care si-a dat seama ca trebuia sa fi fost zapada cu gheata. Mai si tintise al naibii de bine, drept in occipitalul baiatului, intre gulerul hainei de piele si caciula care-i proteja de ger capul tuns chilug. Baiatul a cazut fulgerat. Cand s-a trezit din ameteala, fata ei lunga era aplecata asupra lui, printre multe alte fete lungi - iar baiatul a cazut iar in lesin. Oana i-a scos din buzunarul pantalonului de blugi telefonul mobil si a sunat la primul numar favorit - Velisarie -, care la ora aceea matinala isi bea cafeaua in bucataria casei de la Urluiu. Domnu' Vlad (asa era inregistrat in memoria telefonului), sunt Oana, de la carciuma de pe Sfanta Vineri, va spune ceva? (pauza) Un baiat, ziarist, care mai venea pe-aici, nu stiu cum il cheama, a avut un accident, e lovit cu un bulgare de gheata, in cap, si in telefonul lui am gasit, numarul dumneavoastra (virgulele trebuie sa marcheze vorba fetei, intretaiata de gafaituri), stiti despre cine vorbesc? Daca esti de la carciuma lui Carmen, stiu - a mormait batranul, cu o prezenta de spirit surprinzatoare pentru ceasul acela. Acolo mai venea Tudor sa bea una mica dupa program. El nu poate sa vorbeasca acuma la telefon? Nu stiu (fata arunca o privire spre locul unde cazuse, acolo se ingramadea prea multa lume ca sa vada ceva), cred ca nu si-a revenit, o sa vina salvarea - da' daca ati putea sa-mi spuneti cum sa-i anunt familia? Pai puteti sa dati telefon la maica-sa - stati sa gasesc numaru' (pauza lunga, bateria telefonului e pe terminate), in fine, Velisarie, trezit de-a binelea, ii da numarul de acasa - aici nu raspunde nimeni, se vede ca mama, anuntata de politisti, a plecat deja.
*
O sa te impusc cu mana mea, ticalosule, dar nu acum. Acum de-abia am plantat un pom, din care o sa-ti fac sicriul! Hai sa-ti spun poanta (Hara, care aparuse neauzit in carciuma, se aseaza nepoftit la masa noastra): in felul asta ma tin si pe mine in viata cateva zeci de ani pana creste un pom, altfel eu trebuia sa fiu mort, ma-ntelegi? Heei, viata-viata - nu ziceai ca-mi dai o tuica? N-am zis nimic. Sst... Pai tu n-o sa recunosti niciodata ca vrei sa ma omori. Uite-acuma-ti cer eu sa ma omori ca nu mai suport chinul, sa ma e-u-tanasiezi cu tuica casei. Stii ca nu prea sunt in bani, zic. Vezi cuiul ala? (Pictorul isi scoate ochelarii de sarma, ridica ochii miopi in perete.) In ala o sa te-agat pe tine cu capu-n jos si-o sa te tin pan-o sa-ti curga din buzunare opt mii pentru-o suta de tuica!
Oana se oprise cu privirea in slitul descheiat al pictorului, din care iesea elegant un colt de camasa alba. Ea se lasase chemata de mai multe ori din salita incalzita pana sa-si traga pe ea o musama si sa iasa la serviciu, cu aerul ca ne face un hatar nemaipomenit. Stiu ca in zilele ude ne retrageam mai repede la dormitoare, duduia chiar parea sa vina, la ora aceea destul de tarzie, de la dormitor, cu picioarele goale in papuci si cu niste pantalonei galbeni de matase gen pijama. Hara avea un statut special la crasma militianului, de cand oferise o foaie cu profilul Oanei schitat in creion moale, care isi gasise locul de onoare in carciuma, pe peretele luminat natural. Sanii fetei erau scosi in relief poate mai mult decat s-ar fi cuvenit, iar de sub sani incepeau caricatural cracii, inveliti de un fel de salvari, care-i lasau gambele dezgolite de la prima treime. Ciudata compozitie pentru un pictor de icoane. Modelul sta in picioare, cu un picior intins si celalalt flexat, pe jumatate scapat din pantof. In mana stanga, care era intr-o pozitie ciudata, fiindca pictorul nu mai schitase masuta pe care se sprijinea cotul, tinea o tigara din care fumul se ridica gros, nelasand sa se distinga trasaturile fetei.
*
Oana il ridica pe barbat din fundul canapelei-capcana si incepu sa-l mane spre usa, tinandu-i carma cu amandoua mainile. Canapeaua galbejita din fundul terasei, cu reliefuri indicand golurile din tapiterie, era o adevarata capcana pentru clientii cu program prelungit, pe care dupa noua seara ii razbea oboseala si picau cu fata in tapiteria cu miros de urina canina, moment in care patroana chema bodigardul si doi barbati (ea se facea dintr-o data foarte barbatoasa) nu prea gaseau pe cineva sa le stea impotriva fara sa se trezeasca aruncat in strada. In urma lui Hara ramase fesul de pictor, pe care Oana i-l arunca in drum. Batranul racai cu unghia un ochi in vitrina inghetata, din cojoc scoase un pieptene, isi desena artistic cararea pe stanga, de unde si-arunca tot parul in dreapta, cu o miscare a capului de parca ar fi vrut sa-l desprinda din gatul subtire - peste o asemenea freza normal ca nu-si mai putea tranti caciuloiul, asa ca il vara in buzunar si pleca incet la culcare.
