Grigore
Da' de cand se exprima femeile despre literatura? bombane pentru sine Grigore, privind lung in fundul sticlei de bere. Grigore, bautor de bere si in miezul iernii, se uita la sticla maro ca la un corp strain, dizgratios chiar, in fine ii prinde gatul intre degetele lungi de scamator si incepe s-o roteasca "titirez" in jurul axei verticale. O poveste din cartier spune ca Grig venise in Bucuresti pe cand era copil cu o trupa de artisti ambulanti de prin Rusia. De la el nu se poate afla nimic. Cand l-am intrebat de-a dreptul, a inceput sa rada ingropandu-si ochii verzi intre sprancene si pometi: Nu zici ca-s hot de cai? Dar deja nu mai radea spre mine ci spre trasura care se oprise neregulamentar pe linia de tramvai, starnind clopotirile nervoase ale vatmanilor. Grig s-a sculat gata sa darame scaunul usor si, fluturandu-si palaria alba, a tasnit pe trotuar ca sa le intampine ceremonios pe femeile care coborau din caruta, vreo sapte- opt, cu fetele vesele imbujorate, pe care se vedea bine ca mai luasera ceva la bord pana s-ajunga aici. Din proprie initiativa Grig il cinsteste pe carutasul batran cu o tuica mica. Ba da-mi si-o bere, cere repede. De care? se rasteste batrana care servea dupa-amiaza la crasma. Gambrinus! Cu berea de la frigider Grig se intoarce in drum, ca un bun cunoscator al carutei scoate de la spate o galetusa, in care desarta berea cu clabuci, si i-o pune calului in fata ranjind: Na, sa ma laud cand oi ajunge-n Rai ca l-am adapat pe Ceausescu! (Asa-l botezase pe cal carutasul, de loc din Scornicesti). Cu tot capul varat in caldare, Ceausescu leorpaie cu zgomot, in amuzamentul femeilor care chiraie toate de nu se mai intelege om cu persoana. De unde Dumnezeu ajung carutele asa departe in oras? N-ati auzit, domnu', de bariera Vergului? ma lamureste batrana. N-ati auzit ca sunteti prea tanar. Acolo era pe timpuri locul de adunare a carutasilor... stiti unde-i bariera Vergului? Stiu ca era pe Calarasi. Pai vedeti? Cand am venit eu in Bucuresti, domnu' - incepe sfatos don Costica - orasul se cam termina pe malul stang, dincolo de tribunalul mare erau numai ulitele cu gaini, cu gaste, era sat! Probabil explicatiile lui Costica Baldovin, boierul cu apartamentul de deasupra carciumii, erau si pentru Grigore, dar maestrul nu-l mai aude. Terminat cu adapatul, se suie dintr-o saritura de flacau in caruta, cu tot cuconetul claie peste gramada, lasandu-ne masca - de aia zic ca poate sa fie totusi neam de circar.
Grig avea un orgoliu de mascul sa arate ca le stie-cunoaste pe toate femeile din oras, trasatura mai accentuata de cand il parasise nevasta. Ba nu zici ca eu am parasit-o, domnule? Si daca ajungeam la proces, nu mai apuca doamna nici un post de profesoara in Bucuresti, cu acuzatiile de incest...Cum incest, bre? il provoaca militianul patron de la crasmulita noastra, care auzise probabil de zeci de ori povestea. Dac-am prins-o cu fi-su cand i-o tragea sub coada asta ce-i? se aprinde Grig. Pentru ca o prinsese toata familia se intorsese impotriva lui, fata cea mare il chemase in ajutor pe sectorist sa-l ridice de acasa din pat, pentru "tulburarea linistii publice", numa' pan' la sectie coane, stai linistit! Nici nu l-a mai lasat sa-si ia haine pana la sectie. Cand a vazut ca masina incepe s-o ia pe strazi necunoscute, Grig n-a mai putut sa stea linistit. La Spitalul 9 a ajuns pe mana unei doctorite adevarata doamna, care i-a si dat drumul dupa trei saptamani de distractie, cu promisiunea sa mai revina - nu pentru tratament, doar ca sa le picteze capela.
*
Am revenit la timp in cartier pentru nunta lui Grig. El ramasese la aproape saizeci de ani necasatorit, cu o multime de legaturi prin tara, copii cu care tinea legaturi sporadice si nepotii care-i vanau apartamentul din centrul istoric.Gurile rele spun ca de asta incepuse sa vina in fiecare zi Silvana, nepoata cea mai apropiata, singura cu domiciliul in capitala, ca sa-i gateasca si sa-i tina in stare de functionare camera, in care amicul meu era sa arda intr-o noapte ca un sobolan, de la hartiile si ziarele vechi printre care si-arunca tigarile nestinse bine.
Seara cand venea Silvana sa-l ia de la crasma, si se uita prin salita cu ochii micsorati incercand sa strapunga fumul gros al tigarilor populare, pe la toate mesele se lasa o tacere tampa. Hai tata, zicea ea scurt cu glasul inecat, cand simtea mana lui osoasa prinzand-o de brat in punctul sensibil de deasupra cotului. Acasa cinau scurt, dupa care Silvana pleca la ea (Grig nu poate sa inteleaga ce prieten e ala care o lasa seara la ora zece sa circule singura cu tramvaiul, in loc sa vina s-o ia de la el. Silvana i-a explicat ca erau un cuplu din secolul douasunu. Lasa-l dracu de secol, zi mai bine ca baiatu' nu vrea sa ma vada, cine stie cu ce i-ati impuiat capu'!)
Il prevenisem pe Grig ca Florina, fiica lui unchi-meu, pusese ochii pe el ca sa-l toace de bani. Degeaba, daca lui i s-a pus pata la saizeci de ani trecuti sa se recasatoreasca. Daca o sa-mi plesneasca inima dupa o partida de amor cred ca e okey, spunea. Si ce neam o sa fim noi in cazul asta - stii ca ea mi-e un fel de verisoara? Eu n-o sa fiu neam cu dumneata! mi-o reteza scurt Grigore, pieptanandu-si barba de rabin cu degetele lungi, la care isi lasa unghiile crescute. Tinea supararea cu mine, fiindca eu aveam cele mai serioase argumente pentru a-l convinge sa se gandeasca mai bine inainte de-a pune pirostriile. Deci fata asta a vrut sa puna mana pe averea matusii mele (ii spuneam doamnei lui Toni matusa doar in momentele patetice, de fapt nu stiu sa fi fost sotia legitima a lui unchi-meu), acuma a pus ochii pe averea matale de la rudele din Spania... Cine-a zis, dom'ne, de Spania? sarea speriat Grigore, trantind sticla de bere de masa. Mata ne-ai spus, de vreo zece ori. Dom'ne, mata nu stii ca eu sunt evreu croat? Stii ce inseamna asta? Bunicul meu a murit in lagar in Ucraina, dus de ustasii lui Pavelici. Dupa razboi a trebuit sa ne risipim prin toata lumea, numai mata crezi ca-i o placere sa calatoresti... Grig incepe sa vorbeasca mecanic de parca ar fi rulat un disc vechi de pickup.
Macar vezi daca-i devortata, domnu' Grig! zic. De cine, domnule, de ala care i-a facut copilu? Cu ala n-a fost, domn'e, cununata, nu i-a facut decat un copil!
*
In dimineata nuntii Grig patruleaza de la opt dimineata pe strada Sfintilor, cu o tigara uitata intre degete. Isi inalta capul pe gatul subtire, strans de gulerul tare al camasii, ca sa prinda din aer zgomotul cailor de la caruta cu care trebuie sa vina, dinspre bariera Vergului, mireasa. Masinile bengoase ale rudelor din Spania blocheaza intrarea strazii cu biserica. Grig scoate dintr-un buzunar cutia de plastic, cu o cravata in tonuri de maro, si i-o intinde ceremonios printului sa-i faca nodul. Printul, care de cand a venit se tot asaza pe o banca in curtea bisericii si se ridica imediat, pentru a trage inghitituri scurte dintr-o sticla de plastic cu un lichid semanand a visinata (parca te-nsori dumneata, Paule, pe cuvantu' meu! ranjeste preoteasa) incepe sa lucreze. O data i-a iesit o cravata lunga de-si prindea Grigore barbatia-n ea, alta data a iesit scurta pana la diafragma si cu un nod urias, in fine din patru sau cinci incercari a trebuit sa iasa si atlegaul, starnindu-i lui ginerica un ras stupid multumit.
Grig avea mai multe motive sa fie framantat, de cand se trezise cu proprietarii peste el in casa, chiar in camera unde dormea langa una dintre femeile lui. Un barbat inalt, usor adus din spate, cu niste haine de cioclu si pantofi demodati cu botul alungit, cu niste cute aratand ca pantofii erau mult mai mari decat picioarele lui (astia-s pantofi pentru betivi, sa te tii de cioace ca sa nu cazi in vas cand stai pe buda! radea Grig) bantuia de cateva zile prin cartier. La inceput le-a mai starnit curiozitatea consumatorilor de la crasma, care se stiau toti intre ei ca intr-o familie, pe urma a inceput sa le trezeasca indiferenta, cand au vazut ca nu intra niciodata sa bea o bere ca omul. Pana intr-o zi, cand ciudatul si-a facut curaj si a inceput, la o ora nepoliticoasa, inainte de opt dimineata, sa-i scoata pe oameni din cuiburile lor, batand la usile apartamentelor din casa Breslasilor. In calitate de avocat al proprietarului, le cerea actele casei in care stateau de cand se stiau. Sunt reprezentantul doamnei Derer - a inceput cu politetea graseiata evreiasca -, proprietareasa locuieste la Buenos Aires, la optzesase de ani i-e mai greu sa se deplaseze, dar daca trebuie sigur c-o s-o aducem incoace...S-o aduceti, hoasca dracului, ce, nu mai are und' sa stea-n America, de si-a amintit de casele din Romania? tipau infierbantate cucoanele de la parter, pe cand cioclul facea pasi marunti pe aleea de pietris spre iesire. Maine-poimaine te vad si boschetar, Grigorie! incepe sa rada gros Elena, pe cand domn' Costica, culant, se ofera sa-l gazduiasca pe evacuat in camera lui; asta starneste rasete nestavilite printre cei care stiau cum statea Costica in camerele lui cu tablouri si carti. Cu chiria ne-ntelegem, continua domn' Costica sa glumeasca. Vezi, poate te pune sa-i platesti in natura! (iarasi Elena cu rasul ei inconfundabil, care dupa doua acorduri dadea intr-un inec tabagic) Nu esti genul meu, zambeste acru Grigore, si se indeparteaza cu pasi usori de dans spre terasa. Din spate, Costica-l apuca de poala hainei, ii trage-napoi tot trupul marunt, isi desfasoara peste el pulpana paltonului lui negru, acoperindu-l cu totul... Ce, don Gregorio, nu ti-e cald acum? Cald, dom'ne, ca-n burta mamii! se aude Grig chicotind de sub haina lui don Costica, cu parfum tare de naftalina.
