Stefan Luchian a revenit in topurile pietei de arta dupa ani in care a fost refuzat de colectionari sau in care nici macar nu i s-a rostit numele la licitatii. De acum inainte, in cazul lucrarilor importante ale lui Stefan Luchian, negocierile vor incepe de la 30.000 de euro.
La sfarsitul lui 1995, o panza a lui Luchian atingea un pret ce parea greu de depasit: Tarani pe camp a fost adjudecata cu 20.000 $ (plus taxe). Anul urmator, tot Luchian schimba topul vanzarilor. Pentru panza Galbenele s-au platit aproape 30.000 $ (plus taxe), pret ce nu a mai fost depasit decat de o lucrare a lui Andreescu si de mai multe uleiuri ale lui Grigorescu. De la un an la altul, insa, Grigorescu a devenit preferatul colectionarilor si aproape a monopolizat topul. Apoi au venit pe piata serii de lucrari semnate Pallady, Petrascu si Tonitza, care, in cele din urma, s-au impus. In 2003, Luchian a iesit din topul celor mai bine vandute lucrari de arta de pe piata.
Au fost ani, 2002, 2004 si 2005, in care nu a fost cumparata la licitatie nicio lucrare a pictorului de la Botosani. In 2003 s-a vandut doar o pictura, cu 12.200 euro. Luchian a ramas intr-un fel de anonimat de piata. Practic, intre 1995 si 2005 s-au mai scos la licitatie doar trei uleiuri, trei acuarele, doua pasteluri si cateva desene. La moda au fost Cheller, Schweitzer Cumpana, Baba... Posesorii de Luchian sunt probabil conservatori si nu renunta nici in ruptul capului la lucrarile lor. Pe de alta parte, nici comerciantii nu au antrenat piata in jurul acestui nume. In mod ciudat, lucrari importante ale lui Luchian, cu provenienta declarata, au fost refuzate: pastelul Crizanteme, din colectia Max Manolescu, evaluat la 16.000 euro, nu a fost cumparat in februarie 2005. A fost refuzata si o serie de patru schite pentru Biserica din Alexandria, cu insemnari olografe. Cuvintele colectionarului Al. Bogdan Pitesti, citate de Zambaccian, nu mai au prea mare greutate probabil: "In colectia mea nu vei gasi Grigoresti, ci Luchieni, Resi, Pallazi, Iseri...". Era mandru ca a descoperit si alti artisti, mai tineri, pe care ii incuraja. Pe vremea cand vernisajele Tinerimii Artistice devenisera un eveniment monden foarte important, picturile lui Luchian erau la mare cinste. Erau atat de pretuite incat se vorbea si despre lucrari dubioase, "prelucrate" de samsari, mai ales dupa 1916, cand artistul a fost rapus de boala. 2006 a fost un an mai interesant pentru Luchian: s-au scos la vanzare cinci lucrari din care s-au cumparat trei, doua pasteluri sepia (Dealul Hanganilor si Peisaj rural) si un desen in carbune (Peisaj), cu suma totala de 15.874 euro. O suma modesta totusi, in raport cu anvergura artistului.
Florile in ulcica de pamant, un pastel elaborat, lucrat pe carton, semnat, au fost lansate in licitatie cu 44.000 de lei. Si a urmat o crestere ce parea ca nu se mai opreste. Colectionarii admirau zgomotos tabloul, iar cei cu dare de mana ridicau cartonasele. Si a fost o licitatie grea, cu multe ispite: un portret Tonitza si un Arlechin al lui Corneliu Baba. Toate aceste trei lucrari au ajuns in topul respectivei case de licitatii. Dar cea mai spectaculoasa oferta a fost pentru pastelul lui Luchian, care a sarit de la 44.000 la 102.000 lei (31.000 euro). O suma nu suficient de mare pentru a-l readuce pe Luchian si in "Top 10 general" al vanzarilor. Poate ca nici nu e important acest top: licitatiile sunt interesante fie si numai prin expozitiile care se organizeaza, pentru ca scot la lumina pentru cateva zile lucrari bine pastrate in colectii personale, care apar pe simeze.
