De la primul apel,
mă afund gri,
în focul razelor de dimineaţă.
Griul meu e mai vechi decât oricare târg dimprejur,
dar nu antic,
ştiind că la Dumnezeu un secol face cât o clipită,
dar aşa-mi apare pe ochiul inimii mele.
Ies de acolo îmbăiat,
ca privirea unui punc de ţâţă
înfăşurat în aureola îngerului păzitor.
De afară se aud zgomote de oase,
tropotind pe trotuare
şi mă scobor în urechea internă să-mi fac rugăciunile,
adunate din norii cei mai firavi.
Cred că aş putea scrie o carte cu norii aceştia,
dar ei se varsă mereu în oameni...
![Au ajuns milenialii la momenutul ]n care au trecut de etapa o floare, un animal şi multe călătorii şi intră în etapa în care îşi doresc copii şi familie?](http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/341/5544/22420322/2/ioana-13.jpg?height=150})
