Un roman emoţionant*), lucid, superb despre o boală care ne poate pândi pe fiecare, sau aproape pe fiecare. „Nu te poţi târgui cu boala asta.” Se cheamă Alzheimer, loveşte de regulă la vârsta a treia, adică după şaptezeci de ani, dar poate fi şi precoce, adică să te atingă la cincizeci de ani, cum se întâmplă cu eroina romanului, Alice Howland, profesoară de psihologie lingvistică la universitate, în plină activitate, în plin succes, cu studenţi care se înscriu special pentru ea, cu teze de doctorat impecabil coordonate, cu conferinţe în lungul şi-n latul Statelor Unite şi în Europa, cu o viaţa împlinită, un soţ şi trei copii mari. Într-o zi, apare boala, nu se ştie de unde, nu se ştie de ce, începe să uite, începe să nu mai fie sigură pe ea, să nu mai aibă încredere în ce face, luptă, dar cum cum să lupţi cu ceva ce nu ştii de unde apare, cum se comportă şi când va lovi mai rău şi mai rău? Alzheimerul în stare precoce e mult mai invaziv decât la alte vârste. Scene impresionante, cumplite, cu Alice care nu-şi mai găseşte baia în propria casă, nu-şi aminteşte că sora ei şi mama ei au murit cu ani în urmă şi când află că s-au dus izbucneşte în plâns, nu mai poate citi mai mult decât câteva rânduri sau nu-şi aminteşte cuvântul potrivit ca să poată participa la o discuţie cu soţul şi fiica, nu-şi mai recunoaşte propria fiică actriţă care interpretează un rol într-o piesă... O suferinţă imensă.
Treptat, Alice renunţă la catedră, renunţă la obiceiurile cotidiene (de pildă, alerga zilnic câte opt kilometri), se închide în ea, dar mai înainte se străduie să înţeleagă evoluţia bolii, s-o explice celor care ar putea face ceva pentru viitor, să descopere, de pildă, un remediu, ţine conferinţe uimitoare.
„Zilele mele de «ieri» dispar, iar zilele mele de «mâine» sunt incerte, aşadar, pentru ce trăiesc? Trăiesc pentru fiecare zi în parte. Trăiesc pentru fiecare moment. În curând, într-una din zilele de «mâine» voi uita că am stat în faţa voastră şi v-am ţinut acest discurs. Dar doar fiindcă îl voi fi uitat într-o zi de mâine, asta nu înseamnă că nu trăiesc fiecare secundă astăzi, aici. Am să uit ziua de astăzi, dar asta nu înseamnă că ziua de astăzi nu a contat.”
„Anul ăsta e ultima mea şansă de a-mi trăi viaţa şi de a şti ce înseamnă pentru mine. Nu cred că mi-a mai rămas mult timp de a fi eu însămi şi vreau să-mi petrec acest timp cu tine, nu-mi vine să cred că tu nu vrei să-l petrecem împreună.”
Un roman zguduitor, după care s-a făcut un film („Still Alice”) superb şi el, multipremiat – între altele, actriţa care a jucat rolul principal, Julianne Moore a primit în 2015 Oscarul pentru cea mai bună actriţă. Un roman despre cum să nu te dai bătut niciodată şi să nu renunţi niciodată – declara regizorul filmului Wahi Westmorland. La publicare, în SUA, romanul a fost besteseller în fruntea listei pentru mai bine de 40 de săptămâni, a fost vândut în 30 de ţări, tradus în 20 de limbi.
*) Lisa Genova – Altfel... şi totuşi Alice. Editura Trei. Traducere din limba engleză de Monica Procopeţ
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
